Capul al noosprădzécelè
Încep. 1. Aicea în Iași, Timuș odihnind după ospățul de la Matei-vodă dzéce dzile, au purces spre țara sa, iară Vasilie-vodă iară s-au aședzat în scaun, că la Poartă îi sta domniia nestricată, însă, nu îndelung în pace, că cerînd Ștefan-vodă de la Matei-vodă agiutori, să margă în țâră, i-au dat 400 de săiméni și den dărăbanții săi cine au vrut de bunăvoie în leafa lui Ștefan-vodă și din livinți o samă. Și au întrat iară Ștefan-vodă în țara cu acel agiutori de la Matei-vodă pre la Focșeani și s-au așădzat la Răcăciuni, la un sat al său, deodată, așteptînd și alt agiutori și de la Racoții cneadzul Ardealului.
Zac. 2. Cu anevoie să tocmăsc doi domni într-o țară! Așea Vasilie-vodă, pănă a nu să mai îngloti și a să întări partea lui Ștefan-vodă, au ales 800 de oșteni într-ales, orheieni și lăpușnéni și i-au trimis asupra lui Ștefan-vodă, cu nepotu-său, Ștefan paharnicul, și den sate boierești cîtăva samă de oameni, carii ținusă calea lui Ștefan-vodă la fuga de la Popricani și omorîsă țăranii acéia și pre Moreanul hatmanul lui Ștefan-vodă.
Zac. 3. Strajea lui Ștefan-vodă era la Bacău, 400 de oameni călări și vro... săiméni și amu era cîțva den boieri și feciori de boieri adunați la Ștefan-vodă: Andronic sărdariul, Darie spătariul, Antiphie-aga si alți boieri de mainte cu dînsul. Și cu strajea lui Ștefan-vodă din boieri au fost Mogâlde paharnicul și Sturdzea visternicul. Dacă au simțit venirea lui Ștefăniță paharnicul asupra sa cu oștile lui Vasilie-vodă, s-au dat la o rîpă ce ieste aproape de sat de Faraoni anume Valea Saca, și s-au tocmit acolea stol pre un pisc, alăturînd lîngă sine și dărăbanții ce era munteni. Și cum veniia întins orheienii la dînșii împiedecați cu trecătoarea rîpii aceiia ce s-au pomenit, nu trecuți bine toți, au sărit călăreții lui Ștefan-vodă și înloc i-au înfrînt pre orheieni. Au plecat fuga si Ștefăniță paharnicul și Hînceștii și i-au gonit strajea acéia a lui Ștefan-vodă, pănă i-au trecut fără vad apa Bistriții. Pre alții, carii au luat drumul spre (Roman, i-au gonit pănă în Roman. Și i-au cuprins și țărănimea acéia pre care Ștefan-vodă i-au omorît, iară altora le-au tăiat urechile.
Zac. 4. După acéia izbîndă, strajea lui Ștefan-vodă s-au mutat la Săboani, mai sus de Roman, iară Ștefan-vodă de la Răcăciuni s-au mutat la Bacău, adăogîndu-i den dzi în dzi oameni de Țară de Sus toată și den gioséni mulți. Și acolea i-au venit și agiutoriul și de la Racoții cneadzul Ardealului, 1.000 de oameni cu Boroș lanoș.
Zac. 5. Vasilie-vodă vădzindu-să iară la cumpănă grea și țara îndoită cu urîciune spre dînsul și doamna sa la Suceavă cu toată inema ce avea, cetatea Hotinului era ieșită de supt ascultarea lui, că era închisă cetatea și tot să ținea pre numele lui Ștefan-vodă, unde era să mai năzuiască nu avea, cazacii amu înfruntați și rușinați cu Timuș în Țara Muntenească și doi nepriietini tari pre acéle vrémi, și Racoții și Matei-vodă, să mira ce va face. Iară tot nelăsîndu-să, scrie slujitori și au tras și orheienii și lăpușnénii la sine și au răpedzit și la cazaci, și-i lăsase Timuș 200 de cazaci cu Hluh polcovnicul. Au făcut și el de toată oastea vro 4.000 de oameni și au ieșit dentîi la Movile pre Bahlui. Apoi, dacă au lovit și al doilea rînd strajea lui, ce era cu Grigorie paharnicul, iară strajea lui Ștefan-vodă au purces spre Tîrgul Frumos și acolea, dencoace de Tîrgul Frumos, la Sirca, s-au tumpinat cu Ștefan-vodă.
Zac. 6. Acest război cum au fost și cum s-au prilejit, nici unii părți nefățărind, că nemică nu strică credința așè celora ce scriu letopisețele ca fățăriia, cînd veghe voia unuiè și coboară lucrul cu hula altuia, noi, macara că am hi datori cu pomenire lăudată mai mult lui Ștefan-vodă, de la carele multă milă am avut, decît lui Vasilie-vodă, de la carele multă urgiie părinții noștri au petrecut, iară dreptatea socotind, nu poci scrie într-alt chip.
Zac. 7. Deci, den hărnicia domnilor, departe mai în frunte a lui Vasilie-vodă, că s-au aflata pururea în fruntea oștii sale, singur învățînd, mutînd steagurile și îndemnînd, iară Ștefan-vodă în oastea sa de față n-au fost, ce au stătut departe de la oaste înapoi. Iară numărul oștii și hirea și acelea tot era mai tare Vasilie-vodă și mai mulți oșteni la Vasilie-vodă și mai buni călăreți, însă toți îndoiți și hirea neamului lacomă la înnoituri. La Ștefan-vodă era 1.000 de unguri călări, pre atîtea era si moldoveni și era 500 de pedestrași munteni și altă strînsoare. Iară la Vasilie-vodă 3.000 de călări, 400 de cazaci, 200 de săiméni cu darabani. Ce, a vedere au fost voia lui Dumnedzău spre stîngerea casii lui.
Zac. 8. Tocmise oastea sa Vasilie-vodă cuprin-dzind drumul carele vine de la Tîrgul Frumos preste Sirca. însă Borăș lanoș, oblicind că pe la pod este loc rîpos, au lăsat drumul și au purces în sus pre costișe, alăture cu pîrîul. Vasilie-vodă încă au purces în sus pre culme împotriva lor și au stătut așteptînd războiul. Den oastea a lui Vasilie-vodă au ieșit harțul, iară Borăș lanoș den oastea sa n-au lăsat, ce s-au arătat mai îndrăzneț cu oastea lui Ștefan-vodă, decît Vasilie-vodă, că au trecut pîrîul.
Și lui Vasilie-vodă s-au cădzut, nu harțul, ce cu toată oastea să margă asupra, încet, cu tocmală, alăturea cu pedestrimea. Ce, așteptînd Vasilie-vodă den loc neclătit, céialalți încă stătuse și deprinși cu izbînde amu în cîteva rînduri ei, au sărit întîi muldovenii în frunte și ungurii după dînșii. De acéia săritură a oștenilor a lui Ștefan-vodă, cum s-au dat harțul lui Vasilie-vodă înapoi, cum ieste dédina harțului, cum au plecat și steagurile lui Vasilie-vodă fuga, fără nici o nevoie, care încotro, au stătut cu ochii, oilor, nu oștenilor sămănătoare oaste. Bieții pedestrași n-au apucat nici focul să-l sloboadze deplin, ce îndată, într-o clipală, cum s-ari dzice, ochiului, s-au înșirat steagurile a lui Vasilie-vodă pre Bahlui în gios cu fuga. Iară pedestrimea au luat pre Bahluieț la Cîrlegătură. Și cazacii, cu puțină scăderea sa, iară au hălăduit pe la braniște și s-au năzuit la Nistru. Singur Vasilie-vodă, va-dzînd răzsipă oștii sale, au purces și el deodată foarte cu puțini lîngă sine. Apoi s-au strîns pe lîngă dînsul den capete slujitorilor și den Hîncéști unii și l-au luat între sine, apărîndu-l cu mare lauda sa și veste și pomenire cinsteșă. La vréme ca acéia să stai la nevoia domnului, cu cinste vécinică hie-căruia ieste.
Zac. 9. Gonit-au gonașii pre Vasilie-vodă pănă aproape de Prut și l-au tot apărat carii era pe lîngă dînsul, precum s-a pomenit. Și trupuri așea multe n-au cădzut; den oameni mai însemnați: Nechita vamășul și Isar clucériul. Și l-au prins viu și pre Gheorghie hatmanul, fratele lui Vasilie-vodă, cădzut cu calul la coborîș.
Zac. 10. Vasilie-vodă, după acesta război, au trecut Nistrul la Rașcov și acolea petrecînd cîteva dzile s-au mutat la Volodijin, un oraș căzăcesc si de acolea au trimis pre Tordachie visternicul sol la Hmil hatmanul, la cuscru-său. Iară Ștefan-vodă, lăsind Iașii, numai ce au venit pănă la pod și de acolea orînduind la scaunul lașilor caimacami, singur au purces cu oștile sale la Suceavă, unde era casa lui Vasilie-vodă și inema toată închisă în cetatea Sucevei, cu Toma vornicul den boieri, avîndu 80 de săimeni și pușcari de loc și némți 60 lefecii în cetate.
Zac. 11. Ștefan-vodă clacă au sosit la Suceavă au descălecat la un satu aproape, anume Șchéia, în casele lui Toderașco logofătul. Iară înpregiurul cetății s-au îngropat săiménii săi și o samă de unguri ș-au adus pușcile și de la Hotin și de la Iași și au început a bate cetatea, ce nu-i strica nemică.
Zac. 12. Să adăogéa țara de pretutindirea la domn de iznoavă nou, iar și Vasilie-vodă, unde era, nu dormiia. Ce, orice nevoința pune omul, sorocul lui Dumnedzău, amu orînduit așea, a-l clăti nu poate nime.
Zac. 13. Preste scurte dzile sosi veste cum Timuș iară cu 9.000 de oameni întră pre la Soroca în iară și amu lovisă oamenii lui Vasilie-vodă și pre Grumadzè căpitanul, carele era în cîmpii Sorocii cu straje. Și știia Ștefan-vodă că nu s-a lăsa cu atîta Vasilie-Vodă asupra lui, ce agiunsése și el la Racoții, cneadzul Ardealului și la Cazimir, craiul leșesc, cărora amîndurora era urît Vasilie-vodă pentru legătura cu cazacii. Deci, de la Racoții îndată i-au orînduit cu Petchi Iștioan, cu toți săcuii, ca pe 4.000 de oameni, iară craiul leșesc cu polcovnic ce avea la Cameniță, anume Condrațchii cu 1.000 de léși călări, i-au trimis porunca aceasta, de ari veni vro oaste asupra Moldovei căzăcească, să nevoiască cu toată osirdiia, adunundu-să cu moldovenii, să-i smintească, care lucru apoi așea au fost.
Zac. 14. Dacă au simțit Ștefan-vodă oastea căzăcească apropiiată amu cătră Prut și au oblicit că tătari nu sînt, nu spre Roman, ce spre Cotnari au purces, știind că sosește și Petchi Iștioan cu oastea ungurească. Vrea să țiie calea cazacilor la loc larg, undeva pre Jijie. Și la Cotnari s-au împreunat cu ungurii și au purces spre Ștefănești, așteptînd și pre léși. Ce, mai zăbovind léșii, n-au îndreznit ungurii a să tîmpina cu cazacii. Și așea cazacii au trecut codrul pre la Cucoréni, la Suceavă. Iară Ștefan-vodă au rămas pre șleahul lor despre Prut și a triia dzi au sosit și Condrațchii cu 1.000 de leși.
Zac. 15. Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pusci au mărs și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jac au dat și cîți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinînd cazacii fămei și fete și nu ca creștinii, ce mai mult decît pagânii s-au purtat cu acéia mănăstire. Și să hie mai avut vréme cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată, odoacă.
Zac. 16. Oștile într-agiutori venite lui Ștefan-vodă, și leșăști și unguréști, după ce s-au adunat la un loc, au mărs îndată léșii în frunte. Și dacă au trecut toate oștile codru, au stătut pre Siréti și acolea, la unu sat anume Grigoreștii au făcut sfat împreună, Ștefan-vodă cu Petchii Iștioan serdariul lui Racoții și cu Condrațchii polcovnicul craiului leșăsc.
Zac. 17. Sfatul alege den loc cîtă osebire este între om și om. Intîi Ștefan-vodă au poftit pre Condrațchii să priimască această cinste de cătră dînșii, cum i-ar părea cu ce tocmală si cu ce socoteală și cu ce rând s-ari cădea să margă cu toții asupra acelui nepriietin, să fie toate pre sfatul lui și pre socoteala, ca unui vestit slujitori și știutori obiciaiul și hirei acelui féli de oaste a cazacilor. Au mulțemit Condrațchii de acéia cinste, carele îl tîmpină de la Ștefan-vodă și întîi aceste cuvente au dzis cătră Ștefan-vodă și cătră Petchi Iștioan: Eu, carile scriu acéstea, m-am prilejit la acest tălmăcit și la alte, mai pre urmă.
Zac. 18. „Împărații între împărați, craii între crai, domnii între domni, boierii între boieri, slugile între slugi au osebire unii decît alții cu scaune mai sus și slugile între sine unii decît alții cu cinstea să osebăsc. Graiul, stăpînul mieu, cu scaunul său, macara că ieste mai sus decît luminatul cneadzul de Ardeal, iară dumnealui Petchii Iștioan este la mai mare cinste la stăpînul său. Eu la stăpînul mieu sînt mai de gios; dumisale să va cădea să ia cîrma asupra dumisale si noi, după porunca dumisale, om face.”
Zac. 19. Acéstea dacă am spus cătră Ștefan-vodă și cătră Petchii Iștioan, au răspunsă Petchii Iștioan, cum, macara că este la stăpînul său serdar, va și poftește să hie toate pre sfatul lui Condrațchii, ca unuia carele amu atîtea războaie au avut cu cazacii și știe rîndul și hirea lor. Dacă au înțeles răspunsul (cum ar hi știut că nu or face ei așea amîndoi, cum va sfătui el), au dzis: „De vreme ce mă aleg măriile-sale să să facă pre sfatul și pre socoteala mea, poftesc dară pre dumnealor să înțeleagă hirea aceștii fèli de oști, cum ieste și ce sînt cazacii și în ce loc sint, unde sint acmu”.
Zac. 20. „Oastea căzăcească dacă apucă să să îngroape, să arunce șanțuri pregiur sine, nu la ce loc, supt cetate ca aceasta, ce hie la ce pîrîu, nedobîndită este. Acmu vedem că încă șanțuri n-au, nici bine cred de numele nostru, că sint și léși aice. Pănă mîine, de or și oblici, tot nu or crede. Cap cine le ieste, este și tînar și nebun. Trebuiește, de voim să ne mîntuim într-un ceas de acest nepriietin, pre lîngă voia lui Dumnedzău, însă să facem așea:
Zac. 21. Oastea den loc de aicea, cît va trece pîrîul, îndată să să tocmască stoluri, să-și ție cineși, bulucul, rîndul, care după care va merge și-și va ține locul. Noi, léșii, om ține fruntea, după noi oștile mării-sale cneadzului de Ardeal, după oștile ungurești, măriia-sa Ștefan-vodă cu oastea sa, că hie cînd capetele și mai pre urmă să hie să cade. Ieste, cum înțăleg, de aicea o dumbravă de ține cîțva. Deci, pănă om trece dumbrava, va merge încet oastea, iară cum om trece și or ieși la vedere oștile, nemică neoprindu-se, să purceadă rînd după rînd în treapădul calului cel mare. Că să hie grije de vreo oaste în cîmp, să ne stea înainte, acéia grije nu ieste. Ce, cum ne vor vedea, de altă nu s-or apuca, ce îndată de șanțuri să facă. Să facem dară cu toții năvală, pănă n-au șanțuri și la grabă așea de sirg, nici sinéțele nu să slobod toate. Iară cetatea că ce va da cu pușci ori cu sacalușe, acelea puțină pagubă fac în oaste, ales care mișcă și la un loc nu stă. Nu toate cîte să slobod glonțurile nemeresc, mai larg ieste pe de laturi decît omul. La noi este o poveste, că cine piere de glonț de tun, tot era de fulger să moară. Mică țintă este omul cu sabie zmultă și mai lesne strelețului a nemeri o vrabie, decît pe un om călare cu arme. Graba pierde, adevărat, de multe ori, iară de multe ori izbîndéște. Aicea anume graba trebuiește, cu dînsa să ne mîntuim de acest fél de nepriietin, că într-alt chip, de nu om nevoi să-i spargem pînă nu să întăresc cu șanțuri, nice noi, cîți sintem, nice de ar veni singur craiul, stăpînul mieu și măriia-sa cneadzul de Ardeal, nemică nu le vom face. La ce zăbavă va veni apoi lucrul, să să socotească și noi aicea fără cară, fără hrană, țărîi aceștiia va aduce zăbava noastră cu acest nepriietin mare scădere.”
Zac. 22. Acéstea sfătuia Condrațchii, care toate priimind și Ștefan-vodă și Petchii Iștuan, s-au slobodzit sfatul și a dooa dzi dez-de-noapte, cum au trecut Sirétiul în vad oastea, au purces deodată, pe cum să alesésă la sfatul de cu sară. Iară numai deodată s-au ținut ungurii de acéia socoteală, pănă au trecut dumbrava. Iară cît au trecut dumbrava, léșii îndată au purces în bici spre cetate pre la Iucșéni, iară ungurii, cît au ieșit din dumbravă la vedere și au zărit hărațul cazacilor tîmpinat cu fruntea léșilor, că avea Timuș cu sine și 200 de tătari, în loc au stătut Petchii Iștuan și Ștefan-vodă. Léșii cum s-au tîmpinat cu tătarîi și cu cazacii călări, îndată i-au împins și au stătut în tocmală pre culme asupra taberii Căzăcești, așteptînd pre oastea ungurească și pre Ștefan-vodă cu oastea de țară, totdeauna trimițînd rînd după rînd, să vie mai curund, ce n-avea cui dzice. Au așteptat Condrațchii de doao ceasuri aproape, să vie ungurii, ce, dacă au vădzut că nu folosește, au suduit în gura mare pe Petchii Iștuan serdariul lui Racoții și pre Ștefan-vodă și au dzis să dzică trîmbița de război. Să rupsese den catane, den oastea lui Petchii Iștuan, vro 200 de catane, foarte de treabă oameni și den moldoveni pre acéia samă și au purces asupra cazacilor, dirept supt cetate.
Zac. 23. Cazacii, cum au simțit de léși că sînt, cum au început a săpa șanțuri împregiurul taberii sale. Unii să apăra de léși, alții săpa bărbătéște, de arunca pămînt pre căruțe și într-o mică de ceas au rădicat șanț, deodată mic, cît era amu piedică cailor.
Zac. 24. Léșii cu năvala dentîi au mărs pănă în tabără, ce dacă au vădzut că nu vin celelalte oști, s-au dat înapoi cu steagurile, pe după casele Tătărașilor și după beséreca de acolea și în niște pomeți ce era si au stătut păn îndesară. Și de acolea apoi s-au mutat în prejma cetății despre Ipotéști aproape de cetate, numai preste un dîmb, cît covîrșiia glonțurile den cetate. Au venit îndesară și Petchi Iștuan cu oștile sale și au descălecat pre dîmb despre Iucșéni, iară Ștefan-vodă au venit și au descălecat aproape de léși. Și aceste toate nu-ți scriu, lăudînd vreo parte, ce tocma cum au fost, nu să fac laudă oștii leșăști, am prea mulți de țară martori.
Zac. 25. Preste noapte au făcut cazacii șanțuri și ș-au întărit tabăra, cît nu era a gîndi să-i mai dobîndească. Și așea s-au plinit toate cuvintele a lui Condrațchii grăite mainte. Nice mai năvălea nime la tabăra lor, ce îmbla numai cu harțuri și din tătari și den slugile lui Timuș ieșiia denafară. Iară tătarîi au stătut pănă a triia dzi și fiind preste hirea lor a hi închiși, s-au cerșut mîrzacul carele era cu dînșii, să fie cu voia lui Timuș, să-i sloboadze, pănă nu-și pierdu caii. Ce trăgîndu-să mîrzacul să margă, Timuș den mîniie dobitocească i-au tăiat capul mîrzacului. Iară tătarîi totuși într-acéia noapte au plecat den tabără și au luat dentîi în sus pe la Cernăuți, apoi pre la Hotin spre Movileu. Acolo, la ținutul Hotinului, le-au ieșit pîrcălabul de Hotin, Jora, să le țiie calea cu o samă de oameni. Ce, s-au supus tătarîi într-o vale și s-au întors asupra pîrcălabului cu toții și îndată au plecat fuga pîrcălabul cu oamenii săi. Și la goană, că i-au gonit tătarîi cîțva loc, au perit cîțva de ai noștri la acél războiaș, fără ispravă. S-au pomenit la sosirea lui Timuș la Suceavă, cum au sosit el singur și au mărs la Dragomirna mănăstirea. Iară alte cete pre la toate mănăstirile au purces în j acu. Ce Timuș au apucat cu o dzi înainte, de au întrat in tabără, iară celelalte cete de sirgu le-au plătit Dumnedzău plata pentru jacul caselor sale, că au mărs oastea lui Ștefan-vodă de le-au ieșit înainte, de le-au ținut calea și s-au topit cîteva cete cu totul.
Zac. 26. Ștefan-vodă, după ce s-au aședzat oștile împregiurul cetății și taberii Căzăcești, au pus pușcile cîte avea și bătea în tabăra căzăcească, cu puțină stricăciune cazacilor, că-și făcuse ei găuri în pămînt. Apoi, pentru spaima și cetății, au mutat pușcile în tîrg și den tîrg au bătut și alăturea cu cetatea și în tabără. Ieșiia dentîi cazacii și călări cu harțuri, însă puține dzile. Și după obiceaiul său, au dat într-o dzi năvală la pușci în tîrg și venise aproape de pușci, cît una ce era mai aproape amu o apucase. Ce, și atuncea îndereptîndu-i léșii, s-au întors cazacii în tabăra lor și de atuncea numai ce ținea șanțurile sale și fura hrană de cai și apă despre apa Sucevei den vale, pănă au mutat Condrațchii și dentr-acolea 4 steaguri de léși și i-au închis și dentr-acolea cu acéia straje. Și apoi au mutat și ungurii o samă de oameni și așea au rămas cazacii închiși și strînși de toate părțile.
Zac. 27. Cînd să lucra acéstea la Suceavă, craiul leșăsc Cazimir cu 40.000 de oameni coborîia asupra cazacilor, de care coborîtul craiului știind Ștefan-vodă, au trimis la craiul, cerînd agiutori den oastea sa, să-i poată sparge pre cazaci de supt cetate și tot într-acéia dată și la Racoții cneadzul Ardealului. De la amîndoi fără zăbavă au venit agiutoriu, ca pre craiul leșăsc, timpinînd soliia la Halici pre Nistru, îndată au pornit pre Dinof polcovnicul cu 600 de némți, cu 4 pușci și o pivă. Iară de la Racoții, singur hatmanul lui, Chimini Ianăș, au coborît ca vro 6.000 de oameni. Iară întîi de la craiul leșăsc sosind némții, s-au pus în deal, dirept asupra cetății, peste drumul carele vine den tîrg pre supt cetate. Și au tocmit pușcile și pioa dirept deasupra taberii și-i bătea foarte tare, cît și pen găuri îi nemeriia pușcile și pioa. Și acéle pusci apoi curund au scurtat dzilele și a lui Timuș, cu dirept giudețul a lui Dumnedzău, pentru prada care făcuse beséricilor.
Zac. 28. După acéia Chimini Ianăș, dacă au sosit cu oastea cneadzului de Ardeal, au trecut spre locul unde stătusă și Petchii Iștuan, aședzînd și toată tabăra ungurească încă mai aproape de șanțurile Căzăcești.
Zac. 29. Cazacii amu fiind la mare strînsoare de hrană, închiși den toate părțile, amu pieile de pre cai morți lua și le herbea, și opincile, rădăcini mînca, obosiți de străji totdeauna și străbătuți de pușci. Timuș perit de glonț de tun, cum dormiia supt cortul său, măcara că era în pămînt întins, l-au nemerit în picior glonțul, după care lovitură pănă a triia dzi au stătut mort. Rădicase pre unul anume Theodorovici hatman, după moartea lui Timuș, ce n-avea nici o putere amu cazacii, numai ce era de perire spăimîntați. Și într-o noapte, făcîndu-să spaimă în tabără a lor, au dat toți ca oile de la șanțuri la podul cetății și acolea împingînd cei de pre urmă pre cei dinainte, au cădzut de pre pod în șanț, fărămîndu-se, alții pe-ntunérec sărind de bunăvoie în șanț, și au perit mulți den cazaci într-acea noapte den spaima acéia. Și să să hie știuții de cei denafară spaima ce să făcuse la cazaci, luată era tabăra atuncea.
Zac. 30. Făcusă o năvală némții craiului leșască asupra șanțului căzăcesc cu trei dzile mainte de ce să rănise Timuș. Pre amiadzădzi era, cînd Dinov polcovnicul de némți, socotind fără grije pe cazaci, au dat știre și la léși și la unguri, la vremea ce vor audzi doba lui, să dea de toate părțile năvală, făcînd el cu oamenii săi năvala la șanțuri. Si așea au fost, că au mărs némții și cu năvala dentîi luasă de la cazaci o bucată bună de șanț. Ce, nesărind ungurii și ai noștri de pe alte locuri, să facă cazacilor spaimă, s-au pornit toată căzăcimea cu singur Timuș la locul unde cuprinsésă némții și nu din sinéțe, ce apucînd drugi, hloabe, sinéțe de a țiiș, au împins pre némți de la șanțuri și sărind după dînșii asupra unii rîpi, cum să suie drumul de la tîrgu pe supt cetate, au perit némți la acéia rîpă cîțva, cît dzăcea tecsite trupurile de némți dentr-a-céa năvală la rîpă.
Zac. 31. Craiul leșesc sosise la Cameniță, împrotiva căruia si Hmil hatmanul, adunat cu hanul, purcesesă. Insă neștiind încă de sosirea craiului la Cameniță, au pohtit Hmil pre hanul să aleagă o samă de oaste tătărască, să răpadză cu Vasilie-vodă, să-i scoată pre doamna lui și averea și pre fecioru-său den chisoare. Au dat hanul pre sama lui Șirim-bei pre Vasilie-vodă și I-au pornit pre la Soroca.
Zac. 32. Ce, într-aceleași dzile, amu neputînd a mai trăi cazacii de supt cetate, flămîndziți și străbătuți, au legat tocmală cu Ștefan-vodă și Chimini Ianăș (că Condrațchii purcesesă bolnav la Cameniță, den care boală i s-au prilejit și moartea) ș-au dat cetatea cazacii pre sama lui Ștefan-vodă, cu doamna și cu toată averea a lui Vasilie-vodă. Și ei, pre cîți rămăsese, au purces cu tabăra puțină. Cineși cumpărasă cai de la unguri, de la ai noștri și de la léși, de supt cetate dendată s-au tras pen tîrgu, apoi pe Suceavă în gios, spre Siret, cu oameni de zălog de la Ștefan-vodă, să margă cu pace. Și așea s-au fîrșit războiul cazacilor de supt cetatea Sucevei.
