Cine-și face zid de pace, turnuri de frăție

Duce viiață fără greață într-a sa bogăție.

Că-i mai bună dimpreună viiața cea frățească

Decâtu râcă, care strică oaste vitejească.

Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,

De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu,

Acela de-avuție sațiu nu mai vede.

De i-ar da toată lumea, elu totu nu să-ncrede.

Și de câtu multu strânge, mai multu să lărgește

Și tot deșertu să vede-ntr-averea ce-i crește.

Deci nime-ntr-avere să nu să gândească.

Că va putea să să-mple, să să odihnească.

Iară-ntr-a cărui sufletu Domnului lăcuiește,

Acela de nemică nu mai jeluiește.

Pentr-aceia totu omulu să nu se lenevească,

Pre Dumnedzeu în sufletu să-și agonisească.