Prețul cărților noastre, față cu prețul celorlalte cărți

În 1868, cînd a apărut Metoda nouă, mai cu samă ediția I-a și a II-a, fiindcă erau mai puține coale și tipariul mai ieftin, s-a vîndut numai cu 40 de parale sau cu 33 de bani exemplariul, încît era cel mai ieftin abecedariu pe vremile acele, și astfeliu a făcut concurență tuturor abecedarelor, atît în privința calităței cît și în privința ieftinătăței și a sfărmat negustoria ce proiectase, fără doar și poate, s-o facă răposatul M. Șvartz cu cartea lui, care era c-o jumătate de coală mai puțin voluminoasă decît Metoda nouă, ș-o vindea cu un sfanțic austriacesc sau cu 85 de bani românești exemplarul. Cu alte cuvinte, cartea noastră se vindea de 2½ ori mai ieftin decît cartea lui Șvartz. De atunci și pînă astăzi, cîte abecedare au apărut, nu se vînd mai ieftin decît cartea noastră. Între aceste se află abecedarele d-lor: Vasile Ionescu, Victor Dogariu, Th. Speranță, apărute în Iași. Aceste, fiecare în parte, sunt tot atît de voluminoase ca și cartea noastră Metoda nouă și se vînd tot cîte cu 50 de bani exemplariul. De asemine, abecedariul d-lui Domețiu Dogariu, dispărțit în două părți, cu amîndouă părțile la un loc, fiind tot atît de voluminos ca și cartea noastră, nu se vinde mai ieftin. Abecedariul d-lui Basile Haram... apărut în București, și dispărțit tot în două părți, cu amîndouă la un loc, fiind tot atît de voluminos cît și Metoda nouă, din care onorabilul autoriu a mîncat de haram destul de mult material, se vînd cu 65 de bani amîndouă părțile. Abecedariul d-lui Mihail Pop, apărut în Iași de vro 7-8 luni de zile, este dispărțit tot în două părți, fiind cu amîndouă la un loc, mai tot atlt de voluminos ca și cartea noastră ''Metoda nouă ''de pe care, numitul autoriu și tînărul învățătoriu a copiat de-a întregul, adecă mai mult decît galantonește ⁹ . Acest abecedariu, fiind editat de evreii frații Șaraga, îl speculează, se înțelege, tot ei, vînzîndu-l cu 60 de bani amîndouă părțile, necartonate, iar cartonate jidovește le vind cu 80 de bani. Aceasta deocamdată. Mai pe urmă, vor ști ei negustorii ce să facă!.. Chiar s-a și văzut publicat prin ziarul Liberalul că unul dintre d-nii învățători, voind să-și bată joc, pesemne, de misiunea sa de învățătoriu, vinde școlarilor săi, numai o parte a acestui abecedariu cu 1 leu și 50 de banii!! Aceasta este o hoție în toată puterea cuvîntului! Acei cari au la cunoștință că am făcut sau facem speculă de feliul acesta, cu cărțile noastre, îi rugăm să vie și să ni-o spuie verde, în față. Noi știm că totdeauna am pus hîrtie bună și igienică pentru ochiul copilului; tipariul am căutat să fie cît se poate de curat și broșatul făcut la cel mai bun legătoriu din Iași; am fixat prețul și am dat rabat mulțămitoriu tuturor d-lor librari și altor persoane, rugîndu-i, după cum se vede anunțat pe coperțile tuturor cărților noastre, de a nu fi speculați în mod rușinos! Abecedariul d-lui Barbu Constantinescu, de la o vreme încoace, se vinde, în adevăr, ceva mai ieftin, fiindcă este editura d-lui Socec, mare proprietariu din București și capitalist, căruia îi dă mîna să-l vindă astfeliu, fiind singur și librariu și editoriu și tipograf și... și de toate!... Mai este abecedariul de Nestorescu. Acest abecedariu se vinde cu 40 de bani exemplariul, însă e mai puțin voluminos decît Metoda nouă, de pe care d-l Nestorescu a ciupit cît se poate de bineșor, și este, pare-ni-se, tot editura unei tipografii... Alte abecedare apărute în România, afară de aceste, nu mai sunt ¹⁰ .

De asemine și cartea noastră de cetire Învățătoriul copiilor, față de celelalte cărți, costă mai ieftin căci, tustrele părțile se vînd numai cu 2 lei și 30 de bani. Pe cînd, cartea de cetire de d-nii asociați, editată iarăși în trei părți de d-l Socec, se vinde cu 2 lei și 60 de bani; cea de I. Ionescu, se vinde cu 4 lei și 60 de bani, de două ori mai scumpă decît cartea noastră. Cartea d-lui Puiu, apărută în Iași, acum de curînd, în editura fraților Șaraga, este pusă în vînzare cu 3 lei și 20 de bani, tustrele părțile. Iar în cît privește potrivirea bucăților și despre limbă și stil, n-ai ce zice!?...

În urma atîtor dovezi, întrebăm pe tot omul de știință și cu dreptate, pe tot dascalul care-și iubește sfînta sa misiune și pe tot omul nepărtinitoriu să ni spuie, unde se vede plagiatura și „specula neomenoasă”, ce ni-o atribuiește d-l Florantin? Da, am înțeles și înțelegem să fie arătat cu degetul acel ce copiază și se folosește de munca și sudoarea altora, ca să-l cunoască lumea cît prețuiește. Înțelegem să fie defăimat acel ce speculează lumea cu cărțile didactice, și o pradă în orice feliu. Înțelegem, în sfîrșit, critică dăscălească, serioasă, nepărtinitoare și neinteresată, întemeiată numai pe dreptate și pe adevăruri științifice și pedagogice. Această critică este în interesul școalei și folositoare dăscălimei, mai cu samă nouă, istor mici, cari avem neapărată nevoie de luminile celor mai înaintați în știință. Dar nu înțelegem critică mișelească, într-ascuns, prin pamflete și calomnii, care sunt tot atît de stricătoare și păgubitoare instrucțiunei, pe cît sunt de folositoare criticele sănătoase, pornite, cum am zis, din dragoste dăscălească și din simț de dreptate și adevăr.

Din cele ce am arătat, d-l profesor Ioan Pop Florantin, cînd ș-a propus a ne critica, n-a fost împins nici de dragostea dăscălească, nici de sentimentul pentru dreptate și adevăr, ci numai de ura care-l caracterizază și de interesul meschin de a-și deschide calea spre negustorie, întovărășit de evreii frații Șaraga. Cu astfeliu de purtare, putem zice că d-l profesor Ioan Pop Florantin s-a făcut și mai nedemn de stima și considerațiunea oamenilor de bine. Iar în fața noastră, nu-l putem privi decît ca pe un calomniatoriu de rînd și credem că și lumea nepărtinitoare va ști să-l judece și să-l aprecieze, după cum merită!..