Operele didactice ale d-lui profesor Ioan Pop Florantin și „ieftinătatea” lor, față cu cărțile noastre

Pentru ca lumea competentă și nepărtinitoare să poată hotărî între noi și d-l Florantin, și să fie în stare a aprecia mai bine atît munca și buna credință a noastră cît și intențiunea și reaua credință a d-sale, vom face o dare de seamă amănunțită și conștiincioasă despre toate operele didactice scoase la iveală de cătră d-l profesor Ioan Pop Florantin, și le vom pune față în față cu cărțile noastre, mai cu samă în privința ieftinătăței. Iată-le:

a) Estetica, partea I-a și partea a II-a, scoase la iveală pentru cursul secundar

Estetica, partea I-a, tratează despre frumos și este scoasă la iveală în 1874, iar partea a II-a tratează despre arte, și este scoasă la iveală în 1887, adecă în interval de 13 ani de la aparițiunea celei dintăi.

Deși nu suntem versați în estetică și nu ne-am născut filozofi „de-o mie de ori” ca d-l Ioan Pop Florantin (?!), totuși, credem că și despre cuprinsul acestor opuri nu trebuie să-și facă cineva niște închipuiri pînă pe-acolo; n-are decît să se uite pe coperta cărților mai sus arătate și să vadă că autoriul a profesat și ''predat ''acest sistem estetic al său, notați bine, adecă al d-lui Pop Florantin, în 1873, în Iași, la catedra de filozofie de la Universitate și la catedra de estetică de la școala de Bele-arte și, mai cetind și cîteva pagini, va înțelege cetitoriul, credem, de pe estetica stilului cît și de pe stilul esteticei d-lui Florantin, cît de admirabile trebuie să fi fost aceste cursuri, predate după sistemul și gustul d-sale estetic, și cît de fericiți trebuie să fi fost studenții Universităței și cei ai școalei de Bele-arte, ascultînd acest frumos și minunat curs?!... Păcatul mare că nu sunt aprobate aceste opuri, de la care putea să se procopsească încă și mai multă lume!? Dar să nu facem ca ciubotarul lui Rafael, sau, după cum zice proverbul românesc, să nu ne amestecăm unde nu ni fierbe oala; lăsăm, deci, pe sama celor competenți să judece și să aprecieze aceste opere, iară noi ne mărginim numai la prețul cu care sunt puse în vînzare.

Partea I-a, estetica generală, care tratează despre frumos, abia cuprinde 96 de pagini, adecă 6 coale, format octav, și cea a II-a, estetica specială, care tratează despre arte, nu cuprinde mai mult de 128 de pagini sau 8 coale, tot de același format, și se vînd cu preț 35 de cîte 2½ lei bucata. Am făcut socoteală tipograficească și am aflat că, pentru partea I-a, care este, cum am spus, din 6 coale tipărită, bunăoară, în 1.000 de exemplare, nu s-ar putea plăti mai mult de 360 de lei, adică 60 de lei coala, ceea ce ar veni cîte 36 de bani 40 exemplarul. Iar pentru partea a II-a, care este din 8 coale, tipărită iarăși în 1.000 de exemplare, nu s-ar putea cheltui mai mult cu tipărirea decît 480 de lei, adecă, în totul, vreo 840 de lei, pe cari scoțîndu-i din 5.000 de lei prețul vînzărei amînduror părților, ar rămînea cîștig net în punga mărinimosului autoriu și a jupînașilor Șaraga, 4.160 de lei. Făcînd socoteală pentru o coală, după cîte coale sunt în partea I-a, ar veni cîte 42 de bani coala; iar la partea a II-a, cîte 32 de bani coala. Oare nu aceasta s-ar putea zice „o speculă nemaipomenită?”

La toate cărțile noastre, socotind după coale, nu vindem coala decît numai cu 10 bani, atîta cît costă exemplarul celui mai ieftin ziar, hîrtia de 24—36. Prin urmare, estetica d-lui Pop Florantin se vinde aproape de 5 ori mai scump decît cartea noastră Metoda nouă. Întrebăm deci pe d-l profesor Ioan Pop Florantin și-l rugăm să binevoiască a ni răspunde, cine face „speculă neomenoasă” cu cărți didactice în școală, noi sau d-nia-lui?!...

b) Ușorul cetitoriu

Întăiul op al d-lui profesor Florantin, pentru cursul primar, este Ușorul cetitoriu. Aceasta e una dintre cele mai curioase și mai nostime opere scoasă la iveală în anul mîntuirei 1883. Și pentru ca să știți, onorați cetitori, ce este acest „ușor cetitoriu”, pe care credem că, cei mai mulți dintre d-voastră, n-ați avut fericirea de a-l fi văzut aievea, îi vom face o dare de seamă cît mai amănunțită. Această măiastră operă, anunțată pe toate coperțile cărților d-lui autoriu Florantin, tipărite în tovărășie cu evreii frații Șaraga, din Iași, titluiți „librarii școalelor”, nu este decît o singură foaie volantă, tipărită numai pe-o parte, în lungime de 63 cm. și în lățime de 47, cu margini cu tot, sau, cu alte cuvinte, pe hîrtie de 24—36 țoli, subțire aproape ca hîrtia de țigară, bineînțeles ca să fie mai trainică... Pe această foiță, dedesubtul titlului ''Ușorul cetitoriu ''mai sunt tipărite și următoarele: „Metoda cea mai nouă: abecedariu intuitiv de părete, pentru copii, recruți, ucenici, săteni, elevi de clasa I-a primară etc.”

Auziți, oameni buni... Mai văzut-ați abecedariu intuitiv?... Noi știm că este metod intuitiv, iar nu abecedariu intuitiv. Poate că, după metodul intuitiv. După aceea, „abecedariu de părete” (?!...) Gîndiți-vă numai cum au să-l învețe copiii, recruții, sătenii etc. de pe părete. Asta n-a fost minciună, că „vorbește de pe păreți”. D-l Pop Florantin, însă, după cît se vede, nu numai că vorbește, dar și citește și scrie de pe păreți!... Halal să-i fiel... Păcat că nu s-a născut un aseminea mare pedagog cu o sută de ani în urmă, căci mare năduh i-ar mai fi făcut bietului Pestalozzi!... Apoi, sus la stînga, în rînd cu titlul ''Ușorul cetitoriu, ''mai este scris următorul pretențios moto: „Luminează-te și vei fi”. Cuvinte furate din fruntea ziarului Românul. Iar sus, la dreapta, următorul pedagogic moto: „Se învață de la știut la neștiut.” într-adevăr, că acest nostim abecedariu poate să-l facă pe un copil să uite și ceea ce a știut de la maică-sa, de acasă!...

După aceste frumoase inscripții, urmează un feliu de povață către acei ce au să învețe pe recruți, săteni etc., de pe acest ingenios și neprețuit abecedariu. În această povață, după ce, mai întăi, îndrugă cîte și cîte, începe apoi a-și arăta neprețuitul metod, după care toți sătenii, recruții etc. vor putea învăța ușor literile, numai prin ajutorul unor puncte de la 1—10 și a unor figuri ce se văd desemnate pe acest năpraznic abecedariu. După ce au învățat a cunoaște literile cu modul acesta, zice ilustrul pedagog, atunci putem țintui „ușorul cetitoriu în părete, căci micuții și puiuții copilași pot ceti bine pe orice carte românească” (!?!)

Cu acest „grabnic învățătoriu”, mai adauge d-nia-lui, „orice copilaș și orice om bătrîn poate învăța să cetească bine într-un timp foarte scurt și poate învăța mai mult singur, și chiar a scrie, dacă va vrea.

Auziți, oameni buni, cît de ușor a rezolvit chestiunea învățărei cetirei și a scrierei d-l Pop Florantin?!... Bine a zis d-nia-sa, că nu-i puțin lucru de a se naște cineva filozof, și încă „de-o mie de ori”!... Dacă voiți, onorați cetitori, să auziți cîteva exemple de cuvinte și propoziții din acest „ușor cetitoriu și grabnic învățătorul”, iată-le:

„petre are (?!); orbu e duios; (?) adă-ni bere; jigu ni tae; gura ta jură; duce perje pe-o prăjină; bran ni facă; și pește prăjit pofta-n cui; fuge Gogu cu cartea badei; vaca-i pe iaz; văd văsc verde; vis gingaș; poftiți la hrean; nu sta pește; să te ridici din noapte spre soare”; și altele, care de care mai nostime și mai hazlii!... Dar poate că ați voi, onorați cetitori, să aflați și prețul acestui Ușor cetitoriu? Iată-l: „25 bani, p. Austr. 15 cruceri”, prețul unui exemplar!... Așă-i că pentr-o 100.000 de mii de micuți copilași, ar face o sumă rotundă de douăzeci și cinci de mii de lei, cari nu s-ar lua din drum, de cătră un modest filozof, și mai ales pentru o marfă așa de bună?... Ce fericit este acela care se îmbogățește cu gîndul!... Spuneți acum, vă rugăm, onorați cetitori, de cîte ori costă mai scump acest „grabnic cetitoriu” decît Metoda nouă? Socotiți, vă rugăm: Ușorul cetitoriu, după cum am spus, este numai dintr-o singură coală, tipărită numai pe-o față, și se vinde cu 25 de bani exemplarul; tipărită pe amîndouă fețele ar trebui s-o vîndă cu 50 bani. Pe cînd Metoda nouă care e din 5 coale, tipărite, bineînțeles, pe amîndouă fețele, se vinde cîte cu 50 de bani exemplarul, adecă 10 bani coala. Prin urmare, Ușorul cetitoriu se vinde de 10 ori mai scump decît ''Metoda nouă. ''Întrebăm acum: cine face speculă neomenoasă cu cărți didactice, noi sau d-l Florantin, care s-a ascuns după paravan și strigă, cîtu-i ia gura: iaca hoții, puneți mîna pe ei!?!...

Nenorocire însă, că acest neprețuit dar al literaturei noastre didactice, acest grabnic luminătoriu al poporului... zace, de la data aparițiunei sale, viu și nevătămat, în praf și în pulbere, într-un colț al tipografiei d-lui Herșcu Goldner, pe care, cinstitul autoriu,nici pînă astăzi nu l-a despăgubit de costul tipariului! Dacă voiți, onorați cetitori, să cunoașteți tot fondosul acestui Ușor cetitoriu, nu fiți ingrați cătră modestul autoriu și grăbiți de a vă duce la tipografia d-lui Goldner de vă cumpărați cîte un exemplariu. Și cu modul acesta, pe de-o parte veți despăgubi pe d-l tipograf Goldner de cheltuielile hîrtiei și a tipariului, pe eruditul și laboriosul autoriu îl veți încuraja, iar d-voastre vă veți îmbogăți bibliotecile cîte c-o operă ce nu s-a mai văzut pînă acum în tezaurul literaturei noastre didactice!...

c) Aritmetica pentru clasa I-a primară

A doua lucrare, publicată acum de curînd, tot pentru cursul primar, este vestita aritmetică întitulată: Metodă nouă de a învăța aritmetica pentru începători. Această fițuică, după cum la pagina 32 am arătat, cuprinde material furat din aritmetica pentru cl. I-a primară, elaborată de C. Grigorescu. Și ca să nu se cunoască plagiatura, d-l Florantin face niște salturi așa de grozave, încît, după cîteva exerciții proaste de adunare, scădere, înmulțire și împărțire, de la 1—10, la pagina a 13-a ajunge tocmai la milioane. Cei ce știu ce va să zică copil de clasa I-a primară, se pot mira de ușurința cu care i s-a aprobat această carte! Dar pentru aceasta nu sunt de vină decît d-nii cari au fost numiți de către Onorabilul Ministeriu, în comisiunea pentru cercetarea acestei cărți. Și ar fi de dorit, credem, ca cei ce sunt numiți în asemine comisiuni să fie mai serioși în cercetarea cărților de școală și să nu-și deie raportul de aprobare, pe nevăzute, în paguba instrucțiunei!

Lăsînd la o parte calitatea cărței și modul d-lui Florantin de a lucra, venim la prețul grozav de mare și la specula neomenoasă, ce o face tot în unire cu frații Șaraga, cari, de unde și pînă unde, ș-au dat numire de „Librarii școalelor”. Această fițuică, în mărime iarăși de vro coală de cele mari, ca și Ușorul cetitoriu, cu deosebire că-i tipărită pe amîndouă fețele, o vînd tot cîte cu 25 de bani exemplariul, ceea ce vine de 5 ori mai scumpă decît aritmetica de C. Grigorescu, care-i din 8 coale și se vinde numai cu 75 bani exemplariul. Prin urmare, întrebăm a treia oară pe d-l profesor Ioan Pop Florantin, cine speculează lumea „în așa chip neomenos”, noi sau d-nia-lui?...

d) Metoda nouă de a învăța desemnul

Al treilea op scos la iveală, de curînd, pentru cursul primar, este iarăși o fițuică întitulată și aceasta Metodă nouă de a invăța desemnul, cu următorul adaus: „dezvoltare în mod intuitiv, fröbelian”. Atîta dragoste a căpătat d-l Florantin de numirea Metoda nouă, încît toate operele sale au să poarte de acum înainte numele acesta, și toate au să fie făcute în mod intuitiv fröbelian?! În această fițuică, care cuprinde cîteva figuri de desemn și niște jucării care de care mai proaste, chipurile, pentru a sămăna cu cele fröbeliane, care, mila sfîntului, numai de un idiot nu au fost întocmite, la urmă vine tot la aceleași definițiuni, care se văd și în celelalte desemnuri, și care, neapărat că nu se pot schimba. Cu alte cuvinte, numai „a sucit porcul de coadă”, cum zice românul. Această fițuică nu este mai mare decît opera sa amintită mai sus, Metoda nouă a aritmeticei și este scoasă la vînzare cu un preț tot așa de scump și tot în tovărășie cu frații Șaraga. Dar mirarea ne cuprinde că și această fițuică este aprobată tot cu aceeași iuțală și ușurință, ca și Metoda nouă a aritmeticei și încă menită de a se da și în mîna copiilor!... Noi știm că în clasa I-a primară, numai singur abecedariul se poate pune în mîna copiilor. Și încă și acesta, după trecere de cîteva săptămîni ⁷ . Pentru toate celelalte, cartea este gura învățătoriului. Și mai cu samă, desemnul trebuie să se predeie școlarilor de clasa I-a primară numai în mod imitativ, desemnînd învățătoriul cîte o figură-două, pe tabelă, și apoi spuind numele fiecăreia, iar școlarii să le imiteze ⁸ . Ce folos pot să aibă copiii de clasa I-a primară de la o carte de aritmetică ori de desemn, cînd ei abia pot gîngăvi pe abecedariu. Doar numai ca să le strice. Iată, dar, că acel care strigă că noi speculăm lumea, cu cărți de școală, a ajuns pînă acolo, ca, împreună cu frații Șaraga, să speculeze intenționat și cărți de acele care nu se pot pune în mîna copiilor începători!...Noroc numai, că și această proaspătă marfă nu i se poate trece!...

Alte opere, pentru clasele primare, lucrate de acest autoriu, n-am văzut scoase la iveală pînă acum, cu care să putem face cunoștință. Dar după ce făcuse d-l Florantin critica cea năstrușnică cu abecedarele în ziarul Liberalul, critică ce n-a fost făcută decît numai în scop de a-și recomanda marfa cea nouă, cu care era să iasă la iveală, într-adevăr, auzisem de un abecedariu, cu care se dusese la furnizorii săi, frații Șaraga, ca să i-l editeze... Cînd colo, ce să vedeți: frații Șaraga găsiseră un alt muștereu tot cu numele de Pop, însă nu și Florantin... Neputînd, deci, face și de astă dată gheșeftul cu frații Șaraga, s-a dus, se zice, la d-l librariu Daniil, cu care a întrat în tocmală. Nu știm dacă a rupt tocmala sau ba, dar ceea ce știm este că acest abecedariu, în privința varietăței figurilor, e de o rară nostimadă, încît, întrece pe toate celelalte abecedare cu figuri. Se vorbește că însuși comisiunea rînduită pentru cercetarea acestui abecedariu a rămas uimită de figurile de tot caraghioase întrebuințate de cătră d-l Florantin, pentru cunoașterea literelor. Încît, nu știe comisiunea ce cale să apuce: să-l recomande Onor. Ministeriu pentru aprobare,... sau să i-l respingă. Așteptăm să vedem sfîrșitul.

e) Operele fröbeliene. „Grădina de copii”

Venind la operele fröbeliene, găsim scoasă la iveală, de cătră d-l Florantin, tot acum de curînd, opera întitulată Grădina de copii sau „educațiunea fröbeliană”. Aici trebuie să ne oprim mai întăi la titlu și să facem întrebare meritosului autoriu, cine a mai auzit vorbindu-se de educațiune fröbeliană?... Noi știm, pînă acum, că educațiunea este numai de trei feliuri: fizică, morală și intelectuală; dar despre „educațiune fröbeliană” încă n-am auzit. Poate, după sistema fröbeliană?... Despre elaborarea unui asemine op s-a auzit așa ceva și s-a și văzut și o polemică prin ziarul Liberalul că, adecă, d-l Florantin ș-a procurat cărți nemțești și poate și ungurești;... și că traduce și memorizază de mănîncă pămîntul, ca doar ar scoate la iveală ceva, în scop de a i se da pe mînă (îndată ce se va înființa) școlița fröbeliană a Societăței pentru învățătura poporului român, din Iași, școliță pe care a pîndit-o și pentru care s-a zvîrcolit vro 2 ani, făcîndu-se luntre și punte pe lîngă membrii consiliului de administrație ai acestei societăți, spre a o înființa și a i-o da pe mîna d-sale. Dar și membrii consiliului de administrație ai Societăței pentru învățătura poporului român, ca oameni mehenghi, cum zice românul, cunoscîndu-i planurile, i-au întors oiștea!... Atunci d-l Florantin s-a supărat foc și a început a tuna și a fulgera grozav prin ziarul Liberalul asupra membrilor consiliului de administrație, și mai cu samă asupra membrilor din comitetul școalei fröbeliene. Din care pricină, consiliul de administrație al Societăței pentru Învățătura poporului român s-a văzut silit, spre a înlătura pe renumitul pedagog și din consiliul de administrație al Societăței, lucru pentru care d-l Florantin s-a turburat așa de tare, încît nu s-a putut liniști multă vreme!

Pierzînd această locmà din mînă, pentru care se luptase atîta amar de vreme, aleargă la frații Șaraga și face tovărășie cu ei, ca să-i tipărească opul întitulat Grădina de copii, spre a vedea toți membrii Societăței pentru învățătura poporului român pe cine a înlăturat de la școala fröbeliană consiliul de administrație al acestei societăți și să cunoască și lumea profană ce va să zică educație fröbeliană de-a d-lui profesor I. Pop Florantin, de profesiune filozof.

Dar poate că nu știți, onorați cetitori, ce cuprinde acest op? Ca să-i cunoașteți valoarea, n-aveți decît să-l cetiți și veți vedea că, pe lîngă stilul cel prost, totul este numai străin, și nimic localizat. Încît, în privința jocurilor, nimic din jocurile noastre copilărești, cu care sunt deprinși a se desfăta copiii noștri români și cărora, putem zice, fără leac de păcat, că li fac mult mai mare plăcere decît jocurile nemțești. Fröbel, cînd a întocmit acele jocuri, le-a cules din viața copiilor din țara lui, și le-a întocmit așa, după cum se văd astăzi. La noi, jocurile copiilor sunt altfeliu. Oare să nu găsim nimic bun în jocurile copiilor noștri, ca să întocmim ceva românesc? Dar să zicem că la așa lucru, pe d-l Florantin nu-l duce capul. Vorba ceea: „Umblă el, sărmanul, după înțelepciune, dar n-are unde-o pune!”... Atunci de ce n-a cruțat macar limba, de-a introdus o mulțime de inovații, bunăoară ca aceea de la fața a 14-a: poezioara Cuibul de pasere unde zice ourele în loc de oușoare. Pe cine a auzit d-nia-lui zicînd ourele? Ba încă, dedesubt, pune și numele lui Fröbel, ca să-și bată joc, se vede, și de acest ilustru nume! Căci, nu ni vine a crede că Fröbel să fi ajuns pînă acolo, ca să-și strice limba neamului său, cum îndrăznește a face d-l Pop Florantin și mulți alții, cu limba neamului românesc!... Mai departe, în această carte întitulată Grădina de copii, sunt atîtea bazaconii și cabazlîcuri limbistice, despre care, dacă ne-am ocupa, am face un volum întreg. Păcatul mare că acestei opere, pînă acum, nu i s-a dat aprobarea!... Dar ce mai atîta vorbă pentru limbă? Ce-i pasă d-lui Florantin de asta? Vorba este, cum să poată lua 80 de bani pentru o cărțulie de vro 80 de pagini sau 5 coale, format ''Scharpentier, ''ceea ce vin la vro 3½ coale, după formatul octav al cărței noastre Metoda nouă. Iată dar că și această Grădină de copii, pe care o exploatează în tovărășie cu frații Șaraga, costă de 2 ori mai scump decît Metoda nouă. Prin urmare, întrebăm a cincea oară pe onorabilul d-nu Pop Florantin, cine face „speculă neomenoasă cu cărțile de școală”: noi sau d-lui care nu poate nimica fără jidani?

f) Recreațiuni fröbeliene, pentru tinerime, în școală și familie

Această minunată operă nu era apărută cînd ni-am propus a face întîmpinarea de față, și suntem cu mare părere de rău că n-a apărut mai de mult, căci am fi renunțat de a ne mai ocupa cu asemine săcături și a mai sta la vorbă cu unul ca d-l Pop Florantin, care ș-a pus în gînd, se vede, cu orice preț, să inundeze lumea cu tot soiul de năzbîtii, ce le scoate la iveală cu ghiotura. Nu ne mirăm că d-l Pop Florantin are cerneală și hîrtie multă de stricat. Dar mirarea ne cuprinde cînd vedem că și această celebră operă poartă firma aprobărei!... Văzut-a onorata comisiune, care a fost rînduită pentru cercetarea acestei cărți, că totul este numai o amestecătură ș-o încurcătură, și toate sunt luate de-a îndoasele: una de la răsărit și alta de la apus, încît nu știi de unde să începi și unde să sfîrșești?!... După cum știm și noi, Fröbel, cînd a organizat jocurile ce-i poartă numele, le-a întocmit după vîrstă și după sex, așa, după cum se dezvoltă copilul și natura în el; căci jocurile de care simt plăcere și cu care se desfătează copiii la vîrsta de 4 ani, bunăoară, aceleași jocuri nu li fac mai nici o plăcere la vîrsta de 7 ani, ci, la această vîrstă, trebuiesc întocmite alte serii de jocuri. De asemine, trebuiesc întocmite jocurile și după sex, căci altfeliu este natura și apucăturile băieților și alta este natura și apucăturile fetelor. În cartea d-lui Florantin, totul este numai o amestecătură, ca și în tașca ursariului. Dacă și cărțile lui Vergnes și Lenoël, din care zice eruditul filozof că a copiat, vor fi tot așa de bine lămurite, atunci?... Dar să zicem că onorabilii membri ai comisiunei au voit a se ilustra prin indulgența d-nia-lor. În acest caz, li facem umilita întrebare: dacă și această harababură a d-lui Pop Florantin se poate numi o carte de școală, apoi care sunt adevăratele cărți de școală?

Cu această operă, d-l Florantin nu s-a ilustrat numai în privința capacităței, ci și în privința lăcomiei de cîștig. Socotiți, onorați cetitori: unei cărțulii de ¾ de coală, tipărită în format mic, i s-a fixat prețul de 50 de bani, adecă de vro 8 ori mai scumpă decît cartea noastră Metoda nouă. Aceste grozave prețuri covîrșesc, fără îndoială, orice margini!

În urma atîtor dovezi de necompetență și lăcomie de cîștig din partea d-lui Florantin, îi facem a 6-a oară întrebare, și-l rugăm să binevoiască a ni da răspuns, dacă noi suntem aceia cari facem „specula neomenoasă” în școală, cu cărți didactice, sau domnia-sa?