Preambul

Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent în prezenţa şi în structura lor, trebuie făcut explicit, iar gândul nostru este dator să caute formele din adânc care stau la obârşia preeminenţei lor. Nu există operă mare care să nu reziste la această analiză, şi doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere şi cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparenţe şi esenţe este întrucâtva desluşit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, o dată demontat, rămâne aşa. Poţi însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăşi şi din mirifica ei substanţă, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă.