Scena III

PETRU RAREȘ și MOGÂRDICI.

MOGÂRDICI (sare în sus și se uită peste Rareș): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... Să nu dai, că mă mișc... adică să nu te miști, că dau... (Tremurând.) Născătoare, o fi, or n-o fi?... Dacă n-ar fi fost, n-ar fi bătut... dacă e, de ce tace?... Ce vrea?... Ce vrei, mă omule?...

PETRU RAREȘ: Om bun...

MOGÂRDICI (îl vede) Bunul să-ți cază la inimă... Om bun sunt și eu... Adică bun-bun, da... hî... hî... Și cum te cheamă, mă omule?

PETRU RAREȘ: Petru...

MOGÂRDICI: Petru... Petru... Petru mă cheamă și pe mine... Eu spui policra: sutașul Petru Mogârdici, fost ajutor al căpitanului copiilor de casă, fost chelar al măriei-sale vodă, luatul din văzduh... Că numai pe vite le cheamă fără policră: Miercana, Dumana, Lăbuș... Hoțul!

PETRU RAREȘ: Petru Rareș Majearul ³⁹ ...

MOGÂRDICI: Cum-cum?

PETRU RAREȘ: Petru...

MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am înțeles.

PETRU RAREȘ: Majearul...

MOGÂRDICI: Mă-ga... Așa... Nu cunosc... Eu auzisem altfel... Că nu puteam crede...

PETRU RAREȘ: Deschide-mi, și Sfântul Petru să-ți deschidă porțile raiului...

MOGÂRDICI: A! asta deloc... alilalte cât mai târziu...

PETRU RAREȘ: Sunt rupt de oboseală...

MOGÂRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n bucăți, ș-asta n-o fac.

PETRU RAREȘ: D-aș fi un câine spart de mistreț, te-ai îndura.

MOGÂRDICI: Spart-nespart, așa ne-au poruncit logofătul ăl mare, Toader Baloș Bubuiug, și Groza, ăl mai mare peste oști, că până n-ar spune lozinca să nu deschidem... Și eu nu ți-o spui, spune-o tu, și dau porțile de perete...

PETRU RAREȘ: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe vremea lui Ștefan cel Mare, sfântul meu părinte...

MOGÂRDICI: Cum-cum?

PETRU RAREȘ: ...L-am cunoscut pe Groza... Era copil de casă... Douăzeci și trei de ani am petrecut printre străini, mai mult închis ca slobod... De câte ori n-am tras zăvorul ista, de câte ori n-am pus mâna pe toarta asta și de câte ori n-am izbit așa... (Bate în poartă. Mogârdici se sperie.) O! pământ sfânt al țării mele! (Se închină și sărută pământul.) Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sângele meu!

MOGÂRDICI: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascultă!

PETRU RAREȘ: Ascult.

MOGÂRDICI: Ai ceva arme la dumneata, să nu dăm de vrun beteșug... Ia apropie-te, și... să nu te miști, că dau... (Ridică arcul.) Nu prea mult... Să văd... Scutură dulama... (Se pleacă după zid.)

PETRU RAREȘ: Cum vrei să vezi de te pleci după zid?

MOGÂRDICI: Asta e treaba mea... Vreau să te văd fără să mă vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir! (Corbea, Cremene și Sandomir vin repede.)