Scena VI
PETRU RAREȘ, logofătul BALOȘ, vornicul GROZA, pârcălabul LICIU, vistiernicul MATIAȘ, GENUNEA, ȘMIL, MOGÂRDICI, SANDOMIR, și CORBEA, întins pe o targă de frunze.
PETRU RAREȘ: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru și cu ostașii mei, am biruit! În numele Tatălui, ș-al Fiului ș-al Sfântului Duh, amin! (Se închină toți.) Am biruit noi, care trăim, cei răniți și mai ales cei care au murit, fie-le țărâna ușoară oriunde ar dormi!
VORNICUL GROZA (închinându-se): În numele Tatălui, ș-al Fiului, ș-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RAREȘ: Și de vor fi având copii, pe copii d-a dreptul viteji îi fac, că de pe urma părinților sunt să stea în scări de fier și de pe urma faptelor lor se vor înălța la cinul dregătoriilor obștești și se vor boieri, că de vor pieri ei, și mai sus să salte pe urmașii lor... Și pururea țara să se primenească întru puterile ei de viață!
PÂRCĂLABUL LICIU (se închină): Numele Tatălui, ș-al Fiului, ș-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RAREȘ: Mi-am răcorit sufletul meu ars la Obertin... Pocuția este a mea... Și pe deasupra drepturilor noastre am pus a treia oară pecetea domniei mele, muiată în sângele boierilor leșești!... Zac peste o mie în valea Cirimușului, înecați în baltă de două ori p-atât, și ce mai prisosește... Prinși și risipiți... Cei care vor ajunge în Polonia vor avea de povestit; mânia olahului și vitejia ostașilor lui!... V-ați purtat ca niște voievozi... Și tu Groza, și tu, Baloș, și tu, Liciu, și tu, Matiaș...
VISTERNICUL MATIAȘ: Noi nu știm de ce ne-am minuna mai mult în fața domnului nostru... De chibzuiala cu care a întocmit bătălia, au de măreția cu care a făptuit biruința? Fie ca numele voievodului Petru să-l pomenească lumea pân la sfârșitul veacurilor! Numele Tatălui, ș-al Fiului, ș-al Sfântului Duh, amin!
(Intră Mogârdici și Sandomir, ducând pe targă pe Corbea, care zace întins.)
PETRU RAREȘ: A! îl uitasem... pe cel mai viteaz dintre noi toți!
MOGÂRDICI: I-am adus, măria-ta... Cremene mort și Corbea luptându-se cu moartea!
GENUNEA: Corbea! (Își face drum spre el și începe să plângă.)
PETRU RAREȘ: Corbea, Corbea!... Șmil!
ȘMIL: Aici, doamne!
PETRU RAREȘ: Vistieria mea... dacă scapi pe Corbea!... A doua oară intrasem în vâltoare. Un zid de leși mi se făcu înainte; să-i rup cu calul, cu neputință; izbesc; sar scânteie; cad, alții le iau locul, și eu stau pe loc; mă înfruntă; mă încolțesc... Crezui că pământul se crapă și mă înghite de viu!... Când auzii un vâjâit. Corbea trecu și-i sparse... În zadar îl strigai. Ca și cum ar fi căutat moartea, care fugea de el, se izbi într-un buluc de dușmani... Și-l văzui cu ochii mei căzând de pe cal ca un turn... O! atunci spulberai pe leși... Prea târziu... Corbea zăcea cu fața în sus...
GENUNEA (zdrobită de durere): Ca și cum ar fi căutat moartea, doamne? (S-aruncă pe Corbea. Îi ia capul binișor în mâini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfârșit... mai e... mai e... și mai frumoasă!...
LOGOFĂTUL BALOȘ: Bietul flăcău!
SANDOMIR: Tată... iubea pe Genunea!
LOGOFĂTUL BALOȘ: A! (Îi cade capul pe umărul lui Sandomir.)
GENUNEA (plângând): De ce nu mi-ai spus?... O! țăran viteaz!... Înaintea ta îngenunche fata de boier!... Mai e... o! mai e poveste și d-aci înainte...
CORBEA (se deșteaptă o clipă): Nunea!... Măria-ta!... Iertați-mă...
PETRU RAREȘ: Șmil, să-ți văd știința!
ȘMIL: Știința mea se pleacă în fața morții!
CORBEA (c-o răsuflare grea): De ce plângi, Nunea?... Nu mi-e greu să mor... Am biruit!... Și mâinile tale sunt așa de bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (Închide ochii și moare.)
GENUNEA: Eu l-am omorât, fără să vreau, fără să știu!... Și povestea s-a încheiat!... (Cade asupra lui Corbea.)
VISTERNICUL MATIAȘ: O iscoadă, măria-ta.
PETRU RAREȘ: Să vie încoa. (Intră iscoada.) Cine te-a trimis?... Ce vrei?... Să ne sporești bucuria c-am biruit or durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?...
ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a întors în Suceava...
PETRU RAREȘ: De ce?
ISCOADA: ...vin turcii!
TOȚI (tresărind): Turcii?
PETRU RAREȘ: Să vie!... o-ho-ho-ho!
