I

Multe și nenumărate sunt punctele de vedere din care am putea studia și cerceta starea în care se află de un timp încoace literatura română. Ca într-un caleidoscop, în care imagini după imagini trec și se succed repede dinaintea ochilor noștri, literatura noastră de astăzi se prezintă sub fel de fel de fețe și sub cele mai variate colori, colori din nefericire fără consistență, lipsite de preciziune și putere de vieață, și care, prin urmare, dau un aspect trist, bolnăvicios, mult chinuitei noastre mișcări literare de astăzi.

Nimeni nu poate contesta înfățișarea tristă, anemică și enervată pe care o are literatura noastră din timpul de față, și este de ajuns ca să aruncăm o singură privire asupra situațiunei generale în care ne aflăm din punct de vedere literar, pentru ca să ne convingem că este peste putință să mai continuăm calea piezișă pe care ne-am îndrumat, și că este de datoria fiecăruia din noi să ne gîndim serios la mijloacele cu care trebuie să ne înarmăm și la care trebuie să recurgem, pentru ca să punem odată capăt stărei anormale în care ne găsim, și astfel să ieșim din nefericitul impas în care am intrat.

Ori prin cîte reticențe și paleative am căuta să mascăm și să lustruim la suprafață răul de care sufere și în care s-a cufundat de cîtva timp literatura noastră, este imposibil ca, înșelîndu-ne noi pe noi, să credem că nu este nimic de făcut, nimic de îndreptat, nimic de schimbat în direcțiunea pe care a luat-o spiritul și ocupațiunile noastre literare. Lăsînd la o parte acele cîteva cazuri rari și izolate, care la noi sînt considerate ca excepții, pe cînd la alte popoare mai culte ele formează regula generală, literatura noastră din timpul de față, privită în liniamentele ei generale și interpretată într-un mod rece și obiectiv, se prezintă vederilor noastre sub următoarea înfățișare.

În toate părțile lipsă desăvîrșită de originalitate și completă secetă de convingeri sincere și de idei nouă și sănătoase; în toate direcțiunile afectarea și îngîmfarea triumfează asupra bunului-simț și al modestiei; la fiecare pas ochii noștri nu întîlnesc decît aceleași veșnice înscenări copilărești de mascarade literare din mijlocul cărora se ridică glasul cutărui sau cutărui aventurier literar, care tîrăște după sine o gloată de nepricepuți și cască-gură, care stau și admiră asemenea arlechinade de bîlci cu aceeași plăcere cu care vechii proletari romani din al doilea secol înainte de Cristos priviau și urmăreau toate parăzile și procesiunile militare — sau, ca să vorbim de la noi, cu aceeași plăcere și tîmpire cu care burtă-verzimea și mahalagiii priviau în timpul fanarioților la pantahusele de pompe stupide de la curțile domnești și boierești, pantahuse descrise de un Gheorgachi și în care se rezumă toată gloria nemernicilor domni și a lingușitorilor lor din acel timp nefericit. Paralel cu toate acestea, în fiecare zi avem de înregistrat afișări de clici și cîrdășii literare în care se înrolează toate inteligențele echivoce și suspecte, toți copiii pierduți, toți rahiticii și cleptomanii literari, care apoi, printr-o curioasă metamorfoză, ajung și se prefac în genii, de îndată ce vin și se adăpostesc în asemenea falanstere de pretinsă glorie, emancipare și educațiune literară. Din sînul unor asemenea cercuri vedem ieșind în lume acel întins convoi de scriitori, care, cu cîteva fraze furate și contrabandate din autori străini obscuri și din opere de a doua și a treia mînă, vin și înjghebează o literatură seacă de paradă, pe care ei o dau drept hrană intelectuală publicului naiv și puțin cunoscător. Tot în sînul unor asemenea cîrdășii își iau naștere toate principiile și teoriile demodate, care se pun în circulație și se repetă la fiecare ocazie și la toate discuțiunile în care drept autoritate ți se citează numele unor autori care, fără nici un scrupul și fără ca să fie chemați, îndrăznesc să-și desfacă marfa lor pe piața unde-și dau întâlnire toți declasații și dezechilibrații intelectuali de care te lovești la fiecare pas și care foiesc mai mult decît oricînd în lumea și viața societăților de astăzi.

Dacă asemenea lucruri se trec și-și găsesc la noi teren priincios, aceasta provine mai întîi din cauză că publicul naiv primește tot ceea ce i se dă, și el nu este decît o simplă păpușă pe care o învîrtește fiecare după propriul său plac, un simplu fonograf în care fiecare-și trîmbițează numele și pseudo-meritele lui.

A doua cauză este lipsa unui numeros și puternic element cultural, capabil de a face o selecțiune atît între merit și nulitate, cît și între minciună și adevăr, lipsa adecă a unei pături puternice de oameni superiori, muncitori, și modești totodată, a unui strat de individualități conștiente de propriile lor forțe, individualități care să fie în stare a elimina pe acei farsori, care obraznici și înfiați ca toate nulitățile, se îndeasă să dicteze și să-și deie aerul de conducători acolo unde nu-i iartă puterile și priceperea lor.

Fără-ndoială că fenomenele asupra cărora am insistat mai sus denotă o stare patologică, un curent cu desăvîrșire nesănătos, și ele nu pot fi considerate decît ca simptomele unei complete anomalii și dezechilibrări, pe care, fără ca să exagerăm întru nimic, am putea-o numi bizantinism literar. Toate aceste părți rele ale spiritului nostru literar de astăzi ies cu atît mai mult în evidență și se impun cu atît mai mult vederilor noastre, cu cît ne lipsesc părțile bune, care să compenseze și să acopere ceea ce este stricat și putred.

Cele ce le-am spus noi pînă aici constituiesc deja un punct din care se poate studia situațiunea în care se găsește o mare parte din literatura noastră de astăzi. Noi vom analiza în cele ce urmează o serie de idei, din care se poate lămuri pînă la un punct faza actuală a literaturei noastre.

Urmărind în general aproape tot ceea ce se scrie și răsare pe ogorul tomnatic al literaturei române de astăzi, lucrul cel dintîi care ne izbește este lipsa de orientare fixă și lipsa de disciplină cu care scriitorii ies, fîlfîind și bojbăind ca liliecii, pe arena publicităței. Comparînd și confruntînd în masă operele literare care apar de un timp încoace, oricîtă bunăvoință am pune și oricîtă forță de atențiune am cheltui, ne va fi peste putință ca să găsim în ele o unitate de principii sau de vederi, o idee generală bine definită și precizată, care să circuleze în corpul fiecărei opere și să pună în mișcare, sub diverse forme, mintea și inima fiecărui scriitor. Dacă, prin urmare, în literatura noastră contemporană nu se poate surprinde nici o unitate de vederi, aceasta se datorește numai unei lipse fundamentale de solidaritate intelectuală între acei care-și supun operele lor la aprecierea publicului cetitor. În chipul acesta numai ne putem explica cum toți aceia care se pricep ceva în materie de literatură tind să se facă capi de școală cu cîteva idei ce le-au auzit de la alții, sau le-au cetit din întîmplare și numai pe jumătate în vreo carte apărută fie în Franța, fie în Anglia, Germania, Rusia ș.a.

Acestea sînt deci faptele asupra cărora ne vom opri în restul articolului de față arătînd, în cîteva trăsături generale, de unde vine această anarhie, această confuziune și destrăbălare fără margini și fără păreche, în care zace și tînjește literatura noastră de astăzi, lăsînd ca cu timpul să revenim asupra unor cazuri speciale.