Nu mai gândi la zilele apuse,

Nu mai privi la umbrele rămase

În urmă; sufletele duse

În altă lume — cine știe? – poate

Ne uită.

Când morții sunt așa departe,

Și când de la pământ la stele

Atâta cale ne desparte,

Durerea – cine știe? – dacă

La cer peste morminte poate

Să treacă.

Privește-n jurul tău – e marea

Vieței; pleacă și o-nfruntă,

Îmbată-ți ochii-n contemplarea

Minunilor ce te așteaptă;

Trăiește, mergi oriunde soarta

Te-ndreaptă.