dintr-o întrebare despărţită

lâncedă, nedumerită

pe foaia albă-a pernei ude,

au rămas cuvinte vechi cuminte aşezate;

nimic de zis.

strigat-am în grai viclean în vorbe înşirate în tipic

dar degetul ascuţit s-a-ntins

trezit din trândăvire:

vezi faţa mea de pernă ce intră la maşina de spălat!

mi-e dor de lemn de brad.

e casa cu miros descumpănit

zidurile umede sînt mânjite-n colţuri

de-o greaţă caldă şi nehotărâtă.

alege alb cuvântul scris la mal de val sărat,

şi nu singurătatea în care crapă dintele.