Păi să trăiască stăpânul nostru,

preotul din capul patului

ce-njgheabă scriptura şi ne ceartă de nu credem în ea.

Că noi am colorat visteria nopţii cu structuri narative perfect ierarhizate

şi discret polisemantice; ne-am întrebat apoi ce rămâne de făcut;

şi p-ormă am căscat, la drept vorbind.

În rest, să fie dânsul liniştit: 

vom face şi noi tot ce se poate ca să-i facem pe plac.

După posibilităţi: că ce să facem,

păcatele noastre?

Rumâni la judeţul cuvintelor

devreme aşezaţi: la vorbă proşti,

la faptă stinşi.

Facerea-i şuie şi nu ne mulţumeşte,

uitatul rămas-a îndoit la cap de loc

ca la tot omul în ogradă, de!

Ci popa ne-aminteşte că ochiul s-a strâmbat.

Dimineaţa cu văzul limpede, sau cu gura poleită de argintul amiezii, 

din cela strâns în neamuri, 

să ne-ncercăm la dezlegat ghicitori împărăteşti,

doar om cuprinde legea.

Vom mai opri poate atunci din lacrimi,

după posibilităţi,

păcatele noastre.