inducţie

dincolo de gard
moartea inspectează cu calm capătul de loc
din ascunziş, inima-aşteptândă se-aprinde mai tare
stai ascunsă, stai ascunsă nu te mai bucura atâta proasto
au să vadă toţi că ne place să murim
şi au să ne servească cu amabilitate.

e cineva acolo, un plop, un frate, să m-ajute
tu n-ai să mă laşi plopule nu aşa că n-ai să mă laşi -- (c) N.
pomule care faci flori mici şi roz pe burta goală după iarnă
nici tu
că dacă mă laşi, crezi tu că are să mă prindă cineva de-ai mei
crezi tu?
voi între plopi cum vă înţelegeţi, de exemplu?

că dacă ar veni
i-aş da o strălucire brună ca un pliant publicitar
sau un săgeată dulce
broşuri lipicioase strânse grămadă că tot n-am ce face cu ele

cum să fii fericit singur aşa, pe vârful unei şure de paie,
e aiurea

uite dacă ar veni la mine cu ochi umezi
i-aş da un cub de zahăr
i-aş da un ochi de râs umplut, de ce, de ce oare
şi unu-nchis cu ştire, cu prudenţă,
puţină
să-nghit miezul fierbinte fără să mă frig
şi s-arunc crusta amară
din vârful limbii ca pe o coajă de sămânţă.

Share on Twitter Share on Facebook