fatalitate

e coridorul subteran din piatră alburie
e maţul de cavernă care duce încolo la capăt
în spasme
cutremure şi frământări de scoarţă
pe-alături nu se poate, lăturile mă-nlătură
nici să mă lipesc în colţ
cu ochii-nchişi, îngânând rugăciuni, îngânând rugăciuni,
îngânând
e cald şi e un bine de neputere
dar dacă merg, spre gura peşterii merg
şi acolo e 
omul negru, cu spatele e.

a venit ora, e omul negru, acolo e, uite-l.

unde unde e locul meu 
pe peştera asta albă cu măşti sculptate în perete
cu oase şi cu pietre lucitoare
mi-e foame aş mânca o plăcintă, o plăcintă poale-n brâu, 
mmm din brânză grasă
plăcintă
mi-e foame mereu, tot timpul mi-e foame
aici e mai bine, acolo nu e tot la fel?
dincolo poate?

n-am loc, n-am unde, s-a strâmtat peştera
m-azvârle afară în contracţii, 
nu mai am reazăm nici cârlig să mă agăţ.

uite paznicul, e întunecat şi stă întors cu spatele
şi ştiu că mă aşteaptă, ceafa lui la mine se uită
şi sfetnicii lui pereţi şi pietre la mine se uită şi ele.
nu e paznic, ăsta e gâde, gâde nemilos,
e spintecător de piepturi cu topor
e pus acolo dintotdeauna pentru mine
mă aşteaptă să-mi explodeze sternul în aşchii albe
ştiam asta demult

asta mi-e soarta, încoace mă trimite peştera,
încoace mă duc. 
orice iniţiativă personală este o erezie împotriva prea-puternicului negru.

vezi cum se întoarce gâdea, încet, 
în sensul acelor de ceasornic?

în braţul drept şi strâns la corp ţine securea
o aşteptam
ştiam că are să vină,
am mângâiat metalul rece, 
dar gâdea nu a ridicat-o, nu,
el nu a ridicat-o!

am rămas surprins:
el a ţinut-o strâns la corp în braţul său cel drept.

ce prost, mi-am spus, fă-ţi mă treaba, nu înţelegi, 
nu înţelegi că asta e soarta,
că nu are rost să lupţi împotriva ei, că ce e scris e scris?
fă-ţi treaba, de ce-mi lungeşti agonia, 
mi-am plecat capul apoi, demonstrativ 
e poate un gâde neexperimentat, n-am vrut să-i creez probleme.

şi-atunci el s-a întors de tot: din braţul său cel stâng 
şi ciung
iată că picura în praf un act de graţiere 
picurii roşiatici se închegau încet cu tact 
şi-n ochii lui cei negri lucea maliţios un semn de întrebare.

Share on Twitter Share on Facebook