Eu m-aş uita când trec culori caleidoscopice pe geam

în defileu fantastic şi-n puls definitiv

apoi amestecând pasteluri în aluat inform

să-ncrust o amintire caldă

aluat uscat în chip de mogâldeaţă ciungă

cu ochi exorbitaţi ca de cameleon

sau coarne ca de melc zvâcnite-afar’ din trup.

Şi m-aş uita pe urmele tiparnic rânduite

descumpănite-n cadru, ochind o lege nouă

şi-aş căuta degeaba cu-o foaie înnegrită

să sparg oala cea veche, uscată în uitare

ca oase de balaur de dorm în piatră seacă.

M-aş mai uita când bate-n tonuri mute toaca

cu ochiu-ncrâncenat, cu palma-mpreunată

în glas cuviincios să-ngân o întrebare

ca nu cumva, smerit, să trag vreun pumn în masă

şi să mă amintesc.