Amicul X

Am și eu un amic X. Așa îi zic eu, X. Spre deosebire de cel al lui Caragiale, al meu are tot felul de idei ciudate.

Al lui Caragiale seamănă cu Eminescu, știe multă lume sus-pusă și e foarte afabil.

Al meu e inginer și mă omoară cu teorii care de care mai sărite.

De exemplu într-o zi mă sună și îmi spune:

— Auzi? Tu știi cine l-a crucificat pe Isus?

— Cred că știu, am zis. Cum îl cheamă…

— Pilat, mi-a șoptit nevastă-mea, Irina, care trăgea cu urechea.

— Exact. Pilat din Pont. Prefectul roman, am răspuns și eu la rândul meu lui X.

— Aha, a răspuns X. Greșești.

Mi-am verificat în cap cunoștințele. Telefonul s-a întrerupt. A sunat el din nou. Iar se auzea prost.

— Nu Pilat l-a crucificat, mi-a zis la un moment dat când s-a restabilit legătura.

— Dar cine, măi?

— Femeile!

X și teoriile lui, pe bune.

— Cum femeile nebunule? Femeile l-au crucificat?

— Da.

— Cum așa?

— Păi Isus era virgin, mă!

— De unde știi tu?

— Știu.

Asta e prea de tot. Dar mie îmi face plăcere să-l ascult pe X și când spune tâmpenii. Cred că de-aia suntem prieteni.

— Stai puțin, i-am zis și am pus telefonul pe masă.

Am mers la frigider, am scos o bere rece, am desfăcut-o cu satisfacție și am reluat.

— Zi, mă!

— Femeile!

— Cum femeile zănaticule?

— Adică l-au tot refuzat până l-au făcut dumnezeu.

— X, prietene, l-am sfătuit. Lasă laba și du-te seara la discotecă…

— Singur să mă duc? a răspuns.

— Măcar lasă Biblia mă X, l-am sfătuit. Citește și tu altceva.

Era puțin trist. Eu sunt cu Irina, ce-i drept, o să avem un copil curând, mă văd mai rar cu X în ultima vreme, care, săracul, a rămas singur.

— Ce să citesc?!

— Nu știu. Ziarul. Uită-te pe net.

— Nu găsesc nimic pe net. Mă plictisesc…

Am tăcut amândoi o perioadă. Nu s-a mai auzit nimic. X a reluat:

— Dar nu știi de ce l-au omorât femeile pe Isus.

— De ce mă X? De ce l-au omorât femeile?

Mi-era chiar milă.

— Pentru că Isus era om de Cromagnon.

— Hai mă X fii serios.

— Zău că da.

— O iei razna, zău. Cum să fie Isus om de Cromagnon, mă X?

— Vezi tu, îmi explică, oamenii ăștia de Cromagnon aveau capul mai mare decât al nostru. Și erau din ce în ce mai rari. Și practic e un rasism endemic la rasa umană.

— Erau evreii rasiști?

— Nu numai evreii. Toți erau. Toți. Dar ce nu știi e că omul de Cromagnon putea avea copii cu femeia Sapiens.

— Sapiens adică Homo Sapiens, adică specia noastră.

— Așa

— Așa. Adică cu specia noastră. Se putea încrucișa. Și Cromagnon și Neanderthal.

— Păi asta e, mă X. Poate asta ar trebui să încercăm și noi, vezi tu, aici e buba, l-am încurajat.

Am tăcut iarăși și s-a auzit o vreme pârâitul de fond al legăturii telefonice. Și iar a reluat:

— Și… știi de ce nu-l voiau femeile?

— De ce mă X? De ce nu-l voiau ?

— Pentru că omul de Cromagnon ca specie are capul foarte mare. Mai mare decât Sapiens.

— Și ce dacă mă X?

— Vezi tu, la naștere, numai la rasa umană nașterea e dureroasă.

— Și ce legătură are mă X?

— Are pentru că nașterea e dureroasă din cauza capului mare al speciei umane. Numai specia umană capul e mare relativ la dimensiunile corpului și în consecință nașterea e dureroasă.

Am stat puțin și m-am gândit. Aici avea dreptate X. La cele mai multe mamifere, nașterea este un fenomen mult mai puțin generator de durere decât la specia umană.

— De-aia, femeile se răzbună pe bărbați, a completat.

— Se răzbună? Sapiens? Pe Cromagnon cu capul mare?

— Pe toți se răzbună. Dar pe ăia cu capul mare mai ales.

Săracul X. Vai de el.

— Deci după tine, am recapitulat, femeile din rasa Homo Sapiens se răzbună pe bărbații din rasa Cromagnon.

— Exact! a strigat. Exact! Ai înțeles!

— Pentru că nașterea lor e dureroasă pentru că copiii au capul mare.

— Da!

— Și e vina lui Cromagnon.

— Nu numai, a precizat, dar în principal da.

— Și de-aia a fost crucificat Hristos.

— De-aia.

— Mă X…

— Zău.

Am mai vorbit ce-am mai vorbit și-am închis. Mie totuși îmi rămâne simpatic X. Cred că va trebui totuși să-l luăm cu noi la vară la mare că cine știe ce mai găsește în Biblie.