Tatăl meu

Tatăl meu trăiește, dar trăiește într-o altă galaxie.

Nu este tatăl meu biologic. Primele mele amintiri le am de la casa de copii. Nu am avut părinți alții decât femeile care m-au îngrijit. Am crescut și eu cum am putut. A venit la un moment dat un cuplu din Danemarca, personalul m-a prezentat, m-au pus să mă spăl pe față, m-au pieptănat să mă arate. Danezii s-au uitat la mine. Bărbatul mi s-a părut că nu prea mă plăcea. Doamna din Danemarca însă încerca să fie drăguță cu mine, zaharisită, așa, și mă mângâia și se uita în jur la personal să arate cât de grijulie e ea și nu știu cum să spun, mângâierile ei mă dureau, mă apăsa prea tare, sau poate eram eu copil fragil, nu știu. M-am strâmbat la ea și s-au supărat danezii. Au plecat și eu am rămas neînfiată.

Am crescut și eu cum am putut.

Și de-abia acum am aflat în sfârșit cine este tatăl meu. Am fost extrem de fericită.

Am aflat pentru că tatăl meu mi s-a arătat în vis. Este o ființă extraterestră și trăiește pe o planetă îndepărtată.

Este batracian sau cam așa ceva. Nu știu exact ce planetă este, nu cred că știe nimeni pentru că nu s-a descoperit încă o planetă cu viață în afară de Terra.

Este război acolo, cel mare îl mănâncă pe cel mic. Nu e ca la noi, planetă albastră și liniștită.

Mi-a spus că vrea să intervină pe pământ și să ne educe. Vrea să ne învețe să ne comportăm mai bine.

Mi-a mai spus că a trebuit să plece acolo din vina mea. Că din cauza mea, că eu nu am făcut ce trebuia și din acest motiv el a trebuit să se exileze.

În drumul său, a trecut cu greu de un meteorit. O exoplanetă a trebuit deturnată din traseul obișnuit dar s-a descurcat. Atât de supărat a fost el pe planeta Pământ. Dar a ajuns cu bine.

A plecat din vina mea. Și totuși mi s-a părut că am încercat mereu să fac doar bine. Am fost copil rău înseamnă. Îmi pare rău. Nu știu ce am greșit. Îmi pare rău. Am fost crescută la orfelinat. Sper că știți. V-am spus de fapt. Îmi pare rău.