Talentele în lume ce nu aduc folos

Sunt foarte de prisos.

La negustor de pânză, paingul în dugheană,

Văzând cum mușteriii la cumpărat se-ndeamnă,

Au zis în gândul său:

„Eu cu talentul meu

Pot face o cercare

Mai mult izbânditoare

Decât un negustor

Ce cumpără și vinde product străin cu spor.

De mâine dimineață deschid o magazie

De-o nouă pânzărie,

De care omul încă pe lume n-au țesut”.

Așa au zis paingul, așa au și făcut;

Și-n colț, la o fereastră, și-au săvârșit lucrarea;

Dar peste așteptare,

Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras

Afară din dugheană

Și truda-i au rămas

Fără luare-n seamă.

Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar

Și-i zice: „Vezi cum omul jaluz disprețuiește

Orice talente mari?

Tu înțelegi mai bine: te rog dar hotărăște,

Ce pânză-i mai subțire?”

— A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,

Dar nu e de ajuns

Această însușire;

Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,

Ca să se prețuiască!