În palat la împărat,

Adevărul, gol din fire,

Fără veste au intrat.

La a lui așa privire

Împăratul au strigat:

— Cine ești? Cum îndrăznești,

Gol, aici, să te ivești?

— Adevărul sunt.

— Ce vrei?

— Vreau să-ți spun a mea părere:

Tu nicicum nu ai durere

Pentru pământenii tăi;

Cei mai mari te măgulesc

Și norodul jefuiesc;

Legile îți sunt călcate...

— Ieși afară! Ieși afară!

Golule nerușinate!

Dați-l uite jos pe scară!

Iată cum fu primit

Adevărul dezgolit;

El, oftând, se depărtară.

Dar a lui dorință bună

Un alt chip i-au arătat.

Adevărul mai pe urmă

Iar au mers la împărat,

Însă nu gol, ci-n veșminte

Împrumutate la minte

Și, cu aer de respect,

Au vorbit frumos, încet.

Împăratul, în mirare,

I-au dat toată ascultarea;

L-au pătruns, l-au înțeles,

Și îndată au ales

Alți miniștri, altă curte,

Au făcut prefaceri multe,

Trebile au îndreptat

Ș-au fost binecuvântat.