— Vecine! Ai auzit o veste de priință?

Zicea către guzgan un șoarec la ambari,

Că leul au luat în unghie pe mâță

Și noi de-acum vom fi aice mari și tari.

— Ei, nu te bucura, prietene, degeaba --

Guzganul au răspuns c-un aer ispitit --

Căci de va rămânea la ei pe unghii treaba,

Apoi sărmanul leu nu scapă nezătrit:

Ca mâța fiară nu-i mai groaznică sub soare.

Fricoșilor le par puternici numai cei

De care se tem ei.

Precum la noi au zis o treaptă oarecare:

Doar pui, armașul mare.