Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,

Când ei o și păzesc cu mare scumpătate

Și cel ce au făcut în lume rău mai mult

La Tartar purure-i mai bine cunoscut.

Acestui adevăr am fabulă dovadă.

Mergînd în șir la o paradă,

Un șarpe prea înveninat

Cu pizmătarețul s-au fost împricinat;

Căci șarpele voia să meargă înainte,

Iar pizmătarețul își da a lui cuvinte,

Precum că are

El drit mai mare.

Când iată, Velzevul la ei s-au arătat

Și dând mai înapoi pe șarpe, înciudat

Au zis: "Eu recunosc a tale vrednicii,

Dar după drept cuvânt, în urma lui să fii.

Ești rău în adevăr și foarte muști cumplit:

Ești plin

Tu de venin;

Dar n-ai primejduit

Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit.

Iar pizmătarețul pe toți au pizmuit,

Și limba lui cea rea străbate

Oriunde, de departe.

Așadar de acum, vă hotărăsc să știți:

Că pizmătareții în iad sunt mai cinstiți

Și de la locuri voi să nu vă mai sfădiți.