Stiglețul s-au fost prins în laț, cum e mai greu,

Și deznădăjduit de moarte se bătea;

Iar ciocârlanul rău

De el încă râdea,

Zicând: „Ce nătărău!

Se poate ziua mare

Să cazi în laț așa de tare;

Când eu n-am frică

De nimică?”

Dar învârtindu-se pe lângă stiglețel,

S-au prins în laț și el.

Vezi, după faptă,

Plată:

Să nu mai râzi de nime niciodată!