Două poloboace

Un poloboc cu vin

Mergea în car pe drum, încet și foarte lin;

Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare,

Dar și hodorogea,

Făcând un vuiet mare,

Încât cei trecători în laturi toți fugea:

Atunci când el folos nimica n-aducea.

Asemene în lume,

Acel ce tuturor se laudă și spune

În trebi puțin sporește.

Iar cel ce tace,

Și treabă face:

Acela purure mai sigur isprăvește.

Share on Twitter Share on Facebook