Vrând să mănânci, omule, trupul stăpânului,

Cu frică te apropie, să nu te arz, că focu-i.

Și dumnezăiesc bând sânge spre prăființă,

Întăi te-mpacă cu carii îț sunt mâhniț.

De-acii cutezând tăinuită mâncare să mănânci.