Dumnezăitoriul sânge spaimă-te, omule, văzând,

Cărbune-nfocat este, pre nevrednicii pârjolind.

A lui Dumnezău trupul mă dumnezăiază și hrănește,

Dumnezăiază-mi duhul, iară mintea îm hrănește minunat. 

Deaca vei dobândi de buna prăființare

A viață făcătoarelor tăinuicește daruri,

Să lauz îndatăș, să mulțămești cu multul

Ș-acestea cu cald din suflet lui Dumnezău să zâci:

Slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău!