Am crezut, Doamne, c-oi face*

Să-m plinesc graiul cu pace,

Ce eu m-am scăpat departe,

De n-am plinit nici o parte. 

Ce eu, buiguit de minte,

Zâș de tot omul că minte.

Și cu ce ț-voi face plată,

Doamne, de milă-ndurată,

În toate ce-m dai spre bine

Cu spori mare de la tine?

Cu păhar de biruință

Ț-voi închina cu credință

Și ț-voi striga svântul nume,

Doamne, de să va-ști-n lume

De rugi, de făgadă grasă

Ce ț-voi jărtvi-n svânta casă.

Că-ntre fața ta cea svântă

Svinții li-i moartea cinstită,

Și de dânsă nu li-i greață,

Că li să schimbă spre viață.

O, Doamne, să-m cauț de rugă,

Că-ț sunt șerbul tău și slugă,

Fii ¹⁹ din șarbă cumpărată,

Din șerbie scos cu plată.

Obez și ferecătură

Mi le-ai rumpt, că-ț sunt făptură.

Și cu jărtva cea de pace

Hfală numelui ț-voi face,

De la greu ce ti-oi striga-te,

Că-m răspunz cu bunătate.

Rugi ce-ț am făgăduite

Țî le voi da, Doamne svinte.

Când să strâng oameni grămadă 

În cinstita ta ogradă,

Unde-ț este svânta casă,

De sloboade zare deasă

De dar și de bunătate,

În Ierusalim cetate.