Boierii ieșiră-ntr-alergate, 

În deșert făcându-mi răutate,

Ce eu având de zâsa ta frică, 

N-am cugetat de dânșii nemică.

De cuvântul tău am bucurie, 

Ca cela ce află bogățâie.

Strâmbătatea am urât cu greață 

Și ț-am iubit legea cu dulceață.

Te-am lăudat în zî șepte date 

De giudețe și de dereptate.

Legea ta cea svântă cui le place, 

Milă să-i găsască-n trai de pace,

Așteptat-am a ta mântuință 

Și ț-am iubit porunca-n credință.

Ț-au feritu-ț a ta mărturie 

Sufletul mieu cu drag în tărie.

Și ț-am păzât poruncile svinte 

Și mărturii întregi nesmintite,

Și căile mi-s îndereptate 

Spre-a ta, Doamne, svântă bunătate.