Tof, t 

Și-naintea ta, Doamne, s-agiungă

Făgada mea și smerita rugă.

Și să-m trimiț s-aib preste minune

Cuvântul tău și cu-nțălepciune. 

Denaintea ta, Dumnezău svinte,

Să-m priimești mișeaua rugăminte

Și-n cuvântul tău cu dereptate

Să mă izbăvești de greutate.

Să iasă din rostul mieu cântare

Învățată-ntr-a ta-ndereptare.

Limba mea să-ț spuie de cuvinte,

De porunci direpte de mainte.

Mâna ta cea svântă mă va scoate,

C-am iubitu-ț poruncile toate.

Doritu-ț-am a ta mântuință,

Și legea ta o-nvăț cu credință.

Mișelul mieu suflet să trăiască,

Doamne svinte, să te proslăvască.

Giudețele tale cele multe

La greul mieu, Doamne, să-mi agiute.

M-am rătăcit pierdut ca o oaie,

Cearcă-ț, Doamne, șerbul la nevoaie,

De mă-ntoarce la turma ta svântă,

Într-a tale porunci fără smântă. 

Share on Twitter Share on Facebook