Țádec, x 

Pre direptul faci, Doamne, giudețe,

Să să certe toț și să să-nvețe.

Porunca ta este adevară,

Mărturia ta-i vestită-n țară.

Mă topește jelea și priința,

Că pizmașii ț-uitară credința.

Cuvântul tău herbinte-i ca focul,

Și șerbul tău l-au iubit cu totul. 

Tânăr sunt și nebăgat în samă,

Dereptatea ta m-oi învăța-mă.

Adevărul tău și dereptatea,

Și legea-i vestită-n toată partea.

Scârbe și cu greutăț m-aflară,

Poruncile tale mă-nvățară.

Mărturia țî s-adeverește

Și cu viață-n veci mă-nțălepțește. 

Share on Twitter Share on Facebook