Feceș șerbului tău bunătate

Cu graiul tău, Doamne,-n dereptate.

Bunătate, dojană, știință

Porunca ta mă-nvață-n credință.

Păn-a nu mă smeri, eu greșisă ²³ ,

Pentr-aceea mă țâi de-a ta zâsă.

Bun ești, Doamne, și cu bunătate, 

Și mă-nvață-ntr-a ta dereptate.

Ș-au înmulțât mândrii strâmbătatea,

Pornindu-ș asupră-mi răutatea,

Iară eu cu inemă senină

Îț voi cerca porunci fără vină.

Le zace pre inemă gros săul

Ce l-au închegat cu de tot răul,

Iara eu cu legea ta cea svântă

M-oi deprinde, că nu-m va fi smântă.

Mi-i de bine că-m dedeș plecare

Să mă-nvăț într-a ta-ndereptare.

Mai bună mi-i a ta svântă lege

Decât aur ș-argint ce-aș culege.