Cu mânule tale, Doamne svinte,

M-ai zidit și m-ai fapt de mainte ;

Dă-mi înțălepciune a-nțălege

Poruncile tale-n svânta lege. 

Mă vor vedea carii ț-au de teamă

Și s-or veseli fără de samă,

Că-n cuvântul tău mă razăm tare,

Cu nedejde și cu așezare.

Ț-am cunoscut, Doamne, dereptatea

Pre porunci ce dai în toată partea

Și cu adevăr mi-ai dat certare,

Ce să-ț fie mila-ntr-așezare,

Să mă mângâie de la cădere

Cu al tău cuvânt fără scădere.

Să-m trimiț a ta ieftinătate,

Să petrec cu viață-n bunătate,

Că legea ta îm dă-nvățătură,

Iară mândrii ce sunt cu grea ură

Cu rușine să iasă pre față,

Să-i lovască de toate părț greață.

Iară eu cu gând bun fără samă

Într-a tale porunci m-oi primbla-mă.

Să mă-ntoarcă de la rătăcire

Carii ț-au de frică și de știre

Și să-m hie inema senină,

În porunca ta-mblând fără vină.