Și spre mine mila ta să-m vie,

Pre cuvântul tău, Doamne,-n tărie.

Ș-oi răspunde cuvânt cui mă-mpută,

C-am nedejde-n cuvântul tău multă.

Și să nu-ț iei din rostul mieu graiul,

Că-n giudețul tău îm razăm traiul.

Și legea ta o voi feri-ntreagă

Pururea-n veci cu inemă largă.

Ș-am umblat pre cale desfătată,

Că porunca nu-ț las necercată.

Ș-am grăit de svânta-ț mărturie

Naintea de-mpăraț cu tărie.

Că eram deprins într-a ta zâsă,

Carea-m iubit a chiti cu dânsă,

Rădicându-mi mânule pre rugă,

Spre-a tale porunci din vreme lungă,

C-am iubit a mă deprinde-ntr-înse

Și-ntr-a tale dereptăț și zâse.