Adu-ț, Doamne, de cuvânt aminte,

Ce mi-ai dat nedejde de mainte.

De-aceasta mă mângâi când mi-i greață,

Că cuvântul tău mă țâne-n viață.

Trufașii lucrară răutate,

Eu din legea ta nu m-oi abate, 

Că ț-țâi minte, Doamne, de giudețe,

Că mă mângâi din veci în blândețe.

Păcătoșii mă băgară-n scârbă,

Din lege-ț ieșind la cale strâmbă.

Cântec mi-au fost a ta dereptate

La locul mieu de streinătate.

Ț-am pomenit noaptea svântul nume

Și legea ț-am feritu-ț pre lume.

Aceasta mi-i binele și partea,

Că ț-am cercat, Doamne, dereptatea.