Mă veselesc de vestea ce-m vine,

De mă-mbie direpții cu sine

Să-ntrăm cătră Dumnezău în casă,

La curtea cea svântă ce-ș aleasă.

Eram oarecând stând cu mulțâme 

În curtea ta, Ierusalime ²⁸ ,

Ce și de-acmu încă ni-om sui-ne, 

De ne-a spori Dumnezău cu bine,

Cu moșnenii tăi ce le țâi parte, 

Unde te zidești ca o cetate.

Acoló să ne suim cu gloate, 

Din răgúlele Domnului toate,

Pre uríc ce are Izrailul

A să mărturisi din tot șirul,

Și toț credincioșii ce-s în lume

Îț vor mărturisi svântul nume.

Acoló vor ședea pre giudețe

Scaune, neveghind voaie-n fețe,

La casa lui David la cea svântă,

Când va veni Domnul fără smântă.

Pentr-aceea să-ntrebaț de viață Ierusalimul1 în dulceață,

De bișug de pace cum petrece ;

Cine-l iubăsc, bișug nu-i va trece.

Dea-ț Dumnezău în sâla ta pace

Și-n turnuri bișug, precum îț place!

Prin frațâi miei, prietini și rudă

Ț-am uratu-ț pace fără trudă,

Și prin casa ce-are-n tine Domnul

Ț-am priitu-ț de bine-n tot omul.