M-rădic ochii cătră munte,

Dincătro-m-vin să mi-agiute.

Dumnezău mi-i agiutoriul,

De folos întru tot sporiul,

C-au fapt ceriul cu cuvântul

Ș-au întărit tot pământul.

Piciorul să nu-ț dea-n smântă

Din calea lui din cea svântă,

Nice să-ț cuprinză somnul

Strajea ce ț-au datu-ț Domnul,

De privéghe Izrailul

Fără somn preste tot șirul. 

Dumnezău te va feri-te 

Supt umbră, la zî herbinte,

Că ț-va fi mână direaptă 

Cătră bine ce te-aștaptă.

Zua nu-ț va fi de soare 

Zăduv, ce-ț va fi răcoare.

Nice luna te-a păli-te 

Noaptea cu lucori herbinte.

Că Domnul îț va fi vântă 

Sufletului fără smântă,

De te va feri la-ntrare 

Să nu te-atingă pierzare,

Și la ieșit te va duce 

Cătră răpaos cu dulce.