De dese ori s-au pus să mă lupte,

Din tinere zâle, cu oști multe;

Spune, Izráil, să să-nțăleagă

Preste țară, să nu prinză tagă.

De multe ori s-au pus cu războaie,

Din pruncie să-m facă nevoaie,

Ce nemică n-au putut să-m strice,

Puindu-mi-să-n gârbă cu price.

Ș-au lungit strâmbătatea cu oaste,

Să-m dea război păgânii din coaste ;

Domnul dirept, pizmaș ce-or să-m strice

Le-au despărțât capul de cerbice. 

Să să-ntoarcă-ndărăpt cu ocară

Pizmașii Sionului din țară

Și ca iarba de pre zidi nezmultă

De soare să sece-n vreme scurtă,

Să n-aibă cu secerea-n ce trage

Secerători ce vor vrea să bage.

Și ca cela ce culege spice,

Să n-aibă snop din ce să rădice,

Și drumeții să nu le grăiască:

„Bine-aț fi, Dumnezău să sporească!“