Psalmul 129 

Dintr-adânc ț-am strigat, Doamne svinte, 

Și să mi-auz glas de rugăminte.

Și-ntr-auzul tău, Doamne, s-agiungă

Glasul mieu cel ovilit de rugă. 

Că de ne vei pune, Doamne,-n față

Răul, nu vom putea sta de greață

Denaintea ta, de grea mustrare,

Nice vom scăpa de la certare.

Ce cu mila ta să-m raz din carte

Greșelele ce-m fac răutate.

Că eu, Doamne, prin svântul tău nume

Răbd sudălmi de la păgâni pre lume.

Și sufletul mieu cu drag te-aștaptă,

Pănă vei veni-n vremea de plată,

Și-n cuvântul tău mi să topește,

Doamne, sufletul de te dorește.

Din strajea din zori și pănă-n noapte

Să-ț priveghe creștinul cât poate,

Din strajea demineții cu somnul

Să razăme Izráil la Domnul,

Că Domnul cu mila sa ne-așteaptă,

Ca să dea pentru noi de-agiuns plată.

Și va răscumpăra Izráilul

Din fărădelegi preste tot șirul. 

Share on Twitter Share on Facebook