Lăudaț a Domnului svânt nume* ,

Șerbii lui Dumnezău toț din lume,

Carii dvoriț în casă la Domnul,

În curțâle lui svinte, tot omul.

Lăudaț pre Domnul cu dulceață,

Numele să-i cântaț, că-i de viață,

C-au ales pre Iacov Domnul șie,

Pre Izrail să-i fie moșie.

Ș-am cunoscut pre Domnul că-i mare,

Domnul nostru-n toț domnii mai tare.

Toate ce vru Domnul a le face,

Pre pământ și-n cer, le-au fapt cu pace,

În mări și pre la toată genunea,

De ș-au ivit Dumnezău minunea.

Suind núori de preste hotară,

În ploi fece fulgere cu pară,

Dintr-a sale cămări scoțând vântul,

De-i fece porunca și cuvântul.

Și ucisă pârga-n tot Eghiptul,

Din dobitoc, din om, din tot viptul.

Trimisu-ț-au în tine, Eghipte,

Semne, minuni, de vei țânea minte, 

Preste Faraon și cu tot sfatul, 

De l-au certat și l-au usturatu-l.

Bătu Domnul multe limbi păgâne 

Și-mpăraț ucisă pentru tine,

Pre-mpăratul Sion Amoreanul 

Și pre Og din Vasan, cu tot neamul.

Și toate crăiile bătrâne 

A lui Hanaan, ce-s limbi păgâne.

Și dede pământul lor moșie 

Lui Izrail în veci să și-l țâie.

Doamne, numele tău să vestește 

În rod de rod de să pomenește.

Că pre dereptate ț-giudeci țara, 

De-i rădici ponoslul și ocara.

Și șerbilor tăi cu mângâiere 

Le-asculț ruga la greu de durere.

Idolii păgânilor, ce-nchină 

Aur ș-argint, sunt făcuț de mână.

Gură au și nu pot să grăiască, 

Cu ochi sunt și nu pot să zărească,

Urechi au și nu pot să auză, 

Nice abur nu le este-n buză.

Tocma să le fie cine-i face 

Și-ș cearcă de la dânș dar și pace.

Casa lui Izráil, zâce-ț tare 

Lui Dumnezău bună cuvântare.

Casa lui Aron să mulțămască 

Și pre Domnul să blagoslovască.

Și din casa lui Lévii tot omul 

Să binecuvinteze pre Domnul.

Și carii aveț de Domnul teamă, 

Blagosloviț Domnul fără samă.

Blagoslovit să fii, Doamne svinte,

Din Sion ce petreci de mainte,

Unde ț-ai făcutu-ț lăcuință

În Ierusalim de stă-n credință.