Cântaț cântec nou la Domnul

Și-l lăudaț cu tot omul,

Că i-i lauda vestită

În săbori de ceată svântă.

Izrailul să petreacă 

Cu veselie, să-i placă,

De Domnul ce-i dede viață,

Și Sionul cu dulceață

Cuconii să-ș veselească

De crai ce-a să le crăiască.

Și să-i laude cu giocuri 

Svântul nume-n toate locuri, 

Cu tâmpene și psăltire 

Să-i cânte de biruire.

Că Domnul gând bun gândește 

De-a sa gloată ce-l iubește,

Și pre cei brúdivi înalță 

Cu izbândă fără greață.

Lăuda-să-vor în slavă 

Svinții tăi fără zăbavă,

Și cu bucurie plină 

Îș vor merge la odihnă.

Ieșind la război cu steje, 

Vor da chiot din gâlteje,

De să va nălța la Domnul, 

Lăsând frică în tot omul,

Cu stânga și cu direapta 

Îngrozând pre toț cu spata.

Și vor face scumpărare 

În năroade de limbi tare,

Mustrându-le cu-nchisoare, 

Și crailor dând strânsoare

Cu cătuș și cu obede 

În giudeț, pănă-i vor pierde,

Să le facă cum li-i zâsă 

Din lege pierzare scrisă.

Svinții lui fără gâlceavă 

S-aibă cinste, dar și slavă.