Lăudaț din ceriurile toate 

Pre Dumnezău cât sâla vă poate.

Lăudaț pre Domnul din nălțâme, 

Lăudațî-l, de îngeri mulțâme.

Lăudațî-l, oștile lui toate, 

Cât puterea și sâla vă poate.

Lăudațî-l, soarele și luna, 

Cu lucoare ce daț totdeauna.

Lăudațî-l, stele și lumină, 

Ce daț raze pre noapte senină.

Lăudațî-l, ceriuri preste ceriuri, 

Și apa cea pre din sus de ceriuri

Să-i laude cinstitul lui nume, 

Și cu toate ce sunt preste lume.

Că Domnul au cugetat cu gândul 

De le-au făcut și-i țân toate rândul.

Și le-au tocmit în veci să trăiască 

Și din faptul lor să nu-ș smintească.

Că precum le-au dat Domnul poruncă, 

Din hotariul lor nu să mai urcă.

Lăudaț pre Domnul, toț bălauri 

De pre pământ și zmei de prin gauri.

Lăudațî-l, fulgere și focuri, 

Și smida ce cade-n toate locuri,

Omeții și ghețâle, și vântul, 

De turbură și-i face cuvântul,

Măguri, dealuri și lemne cu roadă, 

Și chedrii toț, pănă-n cei de coadă, 

Gadinile și cu toată hiara,

Și dobitoc de prin toată țara.

Împăraț de prin țările toate,

Boieri, giudéci, năroadele toate,

Giuni și govi, cu bătrânii, tot omul,

Și pruncii să laude pre Domnul.

Că ș-au înălțat cinstitul nume

De ș-au făcut veste preste lume,

Și-l mărturisește tot pământul

Și ceriul tot, că-ș țâne cuvântul.

Și ș-va rădica Dumnezău steagul

Oamenilor săi în tot șireagul.

Și svinții lui toț cu bucurie

Îi vor cânta cântec cu tărie,

Fiii lui Izrail ce-s la Domnul

Rugători de-aproape, și tot omul.