Ce te lauz, cela ce ești tare** , 

Cu mânia ce sloboz din nare,

De faci toată zua răutate 

Și-n limba ta scornești strâmbătate? 

1 Pronunțat l-e-. 

5 perechi.

Ca dintr-un brici ascuțât pre cute, 

Faci vicleșug și-nșelăciuni multe.

Toată strâmbătatea ț-este dragă, 

Și de cuvânt dirept tu prânz tagă.

Iubești a-mpresura cu cuvântul 

Și cu limba să-nșeli tot pământul.

Ce Dumnezău te-a strica cu totul 

Și te-a rumpe de unde ți-i locul.

Că te-a săpa de la rădăcină, 

De nu țî s-a mai ști de trupină,

Nice te vei vedea-n țară dulce, 

Că la viața ceea nu ti-or duce,

Ce vei fi strein de svânta țară, 

De țî s-or uita toț de ocară

Și cu frică râzând îț vor zâce : 

„Iată-ț, oame, c-ai stătut cu price,
De n-ai cerșut la Domnul putere, 
Ce te-ai sămețâtu-te-ntr-avere,

Răzămându-te-n deșertăciune 

Și scăpându-te de-nțălepciune“.

Iară eu îț dvoresc înainte, 

Ca un maslin rodit, Doamne svinte,

Că nu-ț lipsăsc din svânta ta casă 

Cu tăgadă și cu jărtvă grasă,

Nedejdiuind, Doamne,-ntr-a ta milă, 

Preste veci să-m fii vântă și sâlă.

Și-ț mulțămăsc că-m dedeș răbdare 

Cătră numele tău pre-așezare.

Și de mine svinții îș vor face 

Bucurie pre viață de pace.