PSALMUL 58 

Ia-mă, Doamne, de la greutate, De pizmaș ce-m sunt cu răutate. De fărădelegi tu mă plătește Și de crunte mâni mă izbăvește. Că pizmașii stau de mă vinează, Mișelul mieu suflet vrând să piarză. Mi să pun puternicii în gârbă, Să-m facă scădere și grea scârbă. Fără vină și fără greșală, Îm țân calea să-m facă năvală. Ce, Doamne, mă rog să-ț hie milă, Scoală de vin și să-m vez de sâlă. Vin, Dumnezău svinte, de mi-agiută, Ca lui Izrail, în grije multă. 

Și sama să iei a limbi păgâne, Ce n-au, Doamne, stideală de tine. Și să nú-i laș să-mble fără lege, Ce să-i întorci spre sară s-alerge Împregiur de târg, să flămânzască, Ca cânii cercând să să hrănească. Că ce latră ei și ce lucrează Le pare că nu-i nime să-i vază. Ce tu, Doamne, de dânșii vei râde, Când în laț cu păgânii s-or prinde, De vor fi de batgioc, de ocară, Și le-a ieși vestea preste țară. Iară eu, tu-m ești, Doamne, putere, Sprejineală și fără scădere. Ești-mi, Dumnezău svinte, cu milă, De mă-ntâmpini cându-mi este sâlă. Și pentru pizmaș îmi vei da știre, Când le-a veni vremea de pierire. Și sa nu-i uciz, Doamne, din țară, Ce să-i laș să fie de ocară. Și-i gonește din țară s-alerge, Ca să nu-ț uíte svânta lege. Că de multă vreme li-i gătată Cum ț-au slujit să li să dea plată. Că-ș spurcară din tot giurământul, De nu-ș socotiră-ntreg cuvântul. Căzură-n laț pentru sămețâia, Căce i-au cuprins blăstămățâia. Le va ieși vestea de perire Ce le va veni fără de știre. Și te vor cunoaște ca ești Domnul 

Pre tot locul și preste tot omul, Și pre Iacov ai oblăduință, Că pământul tot ți-i cu credință. Și pizmașii cei fără de lege Să să-ntoarcă spre noapte s-alerge Ca câinele și să flămânzască, Pregiur târgul tot sa cehăiască, Cercând hrană și scurmând prin tină, Să să culce și fără de cină. Iară eu să-ț cânt, Doamne, de sâlă, Sara când mă culc, cu a ta milă, Să mî bucur și de demineață, Zua petrecând cu bună viață. Că, Doamne, m-fuseș de sprejineală Și scăpare la zî de năvală. Tu-m ești razăm, tu-m ești și putere, Și te voi cânta fără tăcere. Tu-m ești Domnul, tărie și sâla, Dumnezăul mieu ești, a mea milă.