Mă rog, Dumnezăul mieu, tu să-m socotești

Rugămintea ce mă rog și să o priimești.

Când strig de la margine, de preste hotari,

Tu, Doamne, să mă auz la svântul oltari.

Și când sunt în voie rea, tu să nu mă laș,

Ce pre stâncă să mă sui la al tău sălaș.

Și povață tu să-m fii, cale de scăpat

Despre față de pizmaș, razăm și turn nalt,

Petrecând în casa ta-ntr-acoperemânt,

Supt svânta ta aripă, viață pre pământ.

Că tu, Doamne, îmi-asculț rugă ce grăiesc

Și mi-ai dat cu svinții tăi parte să trăiesc,

În moșie ce le-ai dat pre loc desfătat,

Și-mpăratului vei da să stea neschimbat.

Preste rod de rod să-i dai să custe lung trai

Denaintea Domnului, ce țî l-ai pus crai.

Mila ș-adevara lui cine va grăi

Să o poată cugeta în veci ce-a trăi?

Și numelui tău cel svânt, preste zâle lungi,

Ce-am făgăduit voi da cu jărtve, cu rugi.