PSALMUL 98 

Domnul stătu crai în țară,

Gloatele să mâniară,

Că nu pot sta să-l prăvască,

Din heruvimi să-i domnească. Tot pământul să rădică 

Și să leagănă de frică. Domnul este-n Sion mare 

Crai, de toț domnii mai tare. Numelui tău, Doamne svinte, 

Toț să roagă, ca mainte, Că ți-i strașnic svântul nume, 

De să toț tem de pre lume. Și ce-i cinstea la-mpăratul, 

I-i drag giudețul și sfatul. Tu ai gătat pre giudețe 

’Ndereptări de n-áleg fețe Și ai tocmit adevară 

Lui Iiacov s-aibă-n țară. Și să rădicaț pre Domnul, 

Să vă-nchinaț cu tot omul, La svânt razăm de picioare, 

Toată lumea de supt soare. Să rădice pentru țară 

Moiséi1 și Aron sfară. Samuil să facă rugă, Ca o adevară slugă. Că le va-nțălege Domnul Ce s-or ruga prin tot omul. Și din núor le va zâce Bunătate și ferice. Că-i feriră cu tărie ’Nvățături de mărturie, Ce le-au dat să le păzască Nevoiră să plinească. Doamne Dumnezău și svinte, Să-i asculț, ca și mainte, Și să le răspunz cu milă În vreme de greu și sâlă. Și să rădicaț pre Domnul, Să vă-nchinaț cu tot omul, În măgura ce-ș aleasă De ș-au svințitu-ș de casă, Să-ș vestească svântul nume, Că-i svânt Domnul preste lume.