PSALMUL 97 

Cântaț Domnului cu cinste Cântec nou, ca de mainte, De minuni ce-au făcut Domnul, Să să minúne tot omul. Că ș-au făcutu-ș scăpare Cu direapta lui cea tare. Și cu brațele lui svinte Ș-au izbândit ca mainte. Și ș-au arătatu-ș Domnul Mântuința spre tot omul, Și-n toată păgânătatea Ș-au ivitu-ș dereptatea. Și ș-au adusu-ș aminte De mila sa de mainte, 

Lui Iiacov dându-i țara 

Și svânta sa adevară, Lui Izráil ce-ș aleasă, 

Cu toț fiii săi din casă. Văzură neamuri și gloate 

De prin țărâle din toate Pentru noi cum să oștește 

Dumnezău, de ne spăsește. Strigaț lui Dumnezău tare, 

Tot pământul, cu cântare, Cântațî-i cu voaie bună, 

Cu bucurie-mpreună. Cântaț Domnului în strune, 

În cobuz de viersuri bune, Și din ferecate surle 

Viersul de psalómi să urle, Cu bucin de corn de búor, 

Să răsune pănă-n núor, La-mpăratul denainte, 

Că ni-i Domn, ca de mainte. Marea cu unde să salte, 

Să rădice valuri nalte. Lăcuitorii din lume 

Să-i auză svântul nume. Părauăle-n toate locuri 

Să facă hoarbă și giocuri, Și măgurile să salte 

’Npreună cu dealuri nalte, Și să-ș facă voaie bună 

Cu câmpia depreună, De svânta Domnului față, 

Că ne vine cu dulceață, De va giudeca pământul, 

Vine cum ș-au dat cuvântul, Să giudece-n dereptate 

Toată lumea după fapte.