Doamne, mi-ascultă de rugă 

    Ce mă rog din vreme lungă, 

Și strigarea mea să margă 

    Spre tine, să să-nțăleagă. 

Nu-ț întoarce svânta față 

    De cătră mine cu greață. 

Și la zî ce sunt cu jele 

    Și cu tângă de greșele, 

Pleacă-ț auzul spre mine 

    Și să-m hii, Doamne, cu bine. 

Și la ce zî ti-oi striga-te, 

    Să mi-auz de greutate, 

Că-m trec zâlele ca fumul, 

    Oasele mi-s săci ca scrumul. 

Ca nește iarbă tăiată 

    M-este inema săcată, 

Că stă uitată de mine, 

    Ce-am cătat să mănânc pâine. 

De suspinuri și de jele 

    Mi-am lipitu-mi os de piele. 

De-atocma cu pelecanul, 

    Prin pustii petrec tot anul, 

Și ca corbul cel de noapte 

    Îm petrec zâlele toate, 

Ca o vrabie rămasă 

    În supt streșină de casă. 

Toată zua mi să strâmbă 

    Pizmașii miei, de-m fac scârbă, 

Și ceia ce mă-mbunează 

    Fac giurământ să mă piarză. 

Am mâncat pâine de zgură 

    Și lacrămi în băutură, 

De fața mâniii tale, 

    Ce mi-ai dat de sus la vale. 

Mi-s zâlele trecătoare, 

    De fug ca umbra de soare, 

Și ca iarba cea tăiată 

    Mi-este vârtutea săcată. 

Iară tu, Dumnezău svinte, 

    Tot ești din veci, de mainte, 

Și petreci în rod de rudă, 

    Tu te scoală fără trudă 

De vei milui Sionul, 

    Și să-l cruț, că tu-i ești Domnul. 

Că-i sunt vremile venite 

    Și pietrile îndrăgite 

De șerbii svințiii-tale, 

    Și țărna cea de pre cale. 

Și ț-vor cinsti svântul nume 

    Limbile toate din lume, 

Și cu dragoste toț craii 

    Ț-vor vedea slava cu aii. 

Că vei zidi, Doamne svinte, 

    Sionul ca de mainte 

Și ț-vei ivi svânta față 

    Cu slavă și cu dulceață. 

Că le vei căuta de rugă 

    Celor din pedeapsă lungă, 

Și de dânș nu-ț va fi greață, 

    Ce să roagă cu dulceață. 

Și aceasta să să scrie 

    Preste alt rod ce-a să vie. 

Și oameni ce s-or zidi-să 

    Ti-or cânta cu voaie tinsă, 

Că ț-ai căutat spre mulțâme 

    De la svânta ta nălțâme. 

Și Domnul din ceri, dând rază, 

    Căută spre pământ să vază 

Și s-auză de durere 

    Celor ferecaț în here, 

Și cei uciș fără lege 

    Cuconii să le dezlege. 

Să dea vestea-n tot Sionul 

    De bine ce-au făcut Domnul, 

Să-i laude svântul nume, 

    În Ierusalim și-n lume, 

Și gloatele cu grămadă 

    Să să strângă la făgadă. 

Și-mpărațâi cu tot omul 

    Să slujască toț la Domnul, 

Și să-i răspunză-n tărie 

    Cu cale de mărturie. 

Să-m dai veste și cu bine 

    Pentru zâle ce-am puțâne, 

Și când îm vei lua viața, 

    Mă rog, Doamne, să-ț văz fața. 

Că preste tot rod de rudă 

    Îț sunt aii fără trudă. 

Și tu, Doamne, cu cuvântul 

    Dintăi ai urzât pământul, 

Și ceriurile ce-s nalte 

    Sunt de mâna ta lucrate. 

Acelea toate s-or trece, 

    Iară tu tot vei petrece. 

Și ca haina ponosâtă, 

    Când le-a hi vremea sosâtă, 

Li s-a destrăma făptura 

    Din hire, ca vechitura. 

Și li-i depăna ca tortul, 

    De să vor schimba cu totul. 

Iară tu, Dumnezău svinte, 

    Tot ești Domn, ca și mainte, 

Și trăiești pre așezare 

    Ca cela ce ești Domn tare. 

Și fiii slugilor tale 

    Le vei deșchide-le cale, 

Să-ș descalece moșie, 

    Să s-așeze cu vecie 

Și să-ș rădice sămânță, 

    Să-ț slujască cu credință.