PSALMUL 102 

Sufletul mieu, zî de bine 

Domnului cu tot din tine Și pănă ce ești pre lume 

Să-i fericești svântul nume. Sufletul mieu, zî de Domnul 

Cuvânt bun cătră tot omul Și să nu-i uiț de bine 

Ce-au făcut milă cu tine, De te-au spălat de păcate 

Și ț-au datu-ț sănătate, Și ț-au avutu-ț de știre, 

De te-au scos de la pierire, Și ț-au trimisu-ț cunună, 

Milă cu dar depreună, 

Și ț-au dat cu céi buni parte Ce-ai poftit de bunătate. Ca hulturul te-a-nnoi-te, De-i hi tânăr ca mainte, Domnul care face milă Și giudeț celor cu sâlă. Calea sa Domnul cea svântă Ne-au arătat fără smântă, Puind pre Moiséi povață. Să ne poarte fără greață, Să nu ne-abatem din cale, Din voia svințiii-sale. Milosu-i și-ndurat Domnul Că rabdă-ndelung pre omul, Și cu mila sa cea mare Ne ferește de certare. Nu ne țâne-n veci mânie Prin păcate, cu urgie, Nice ne-au făcut pre vină, Să ne dea certare plină, Prin greșele și păcate, Să ne dea cu răutate. Pre cât stă ceriul departe De pământ de să desparte, Pre-atâta ș-au pusu-ș Domnul Mila sa preste tot omul, Pre ceia ce-i sunt cu teamă, De-l iubăsc fără de samă. Câtu-i de la scăpătate Răsăritul de departe, Pre-atâta ne depărtează 

Greșala, să nu ne piarză. Și ca tatăl ce i-i milă De hiii săi când li-i sâlă, Așe nu să-ndură Domnul, Ce i-i milă de tot omul. Că sângur ne ști de faptă, Din ce ni-i hirea lucrată, Ne ști că súntem din tină Făcuț, de svânta sa mână. De ne-ar hi zâlele multe Ca iarba, tot ar hi scurte, Și ca floarea ce să trece De soare și de vânt rece, De să destramă cu totul Și nu-ș mai cunoaște locul. Iară mila ta cea mare Stă din veci pre așezare, Pre-aceia ce-ț veghe voaie, Să nu ducă-n veci nevoaie. Și svânta ta dereptate Le va fi cu bunătate, Cu hiii și cu nepoțâi Le vei da bine cu toțâi, Ce-ț feriră giurământul Șiă-țî țânură-ntreg cuvântul. Că tu, Dumnezău Domn svinte, Ești în scaun de mainte, Cu crăie așezată În ceri, unde ți-i gătată. Blagosloviț cu tot sfatul, Îngerii toț, pre-mpăratul, 

Toț puternicii cei tare, Ce-i súnteț supt ascultare. 

Dațî-i bună cuvântare, Oștile lui cele tare, Carii slujiț fără smântă 

Voia Domnului cea svântă. Blagosloviț toț pre Domnul, De tutinderea tot omul. Și tu, mișelul mieu suflet, Să-i mulțămești cu-ntreg cuget, Și-i urează de tot bine Lui Dumnezău dintru tine.