CAPITOLUL LIX

Capitalul și drepturile cetățenești

Cite intrigi, cîte uneltiri, cîte demersuri politice, cîte articole în

presă nu a cunoscut oraşul de la trecerea proiectului de lege Mears —

după numele neînfricatului deputat care priniise o mică avere ca să-l

prezințe — la 5 iunie 1897 și pînă la introdu- cerea acestui proiect în

Consiliul municipal din Chi- cago, în decembrie! În ciuda. puternicei

opoziții la adresa lui Cowperwood existau, deopotrivă, în cercurile

politice locale, financiari întrucitva mai flegmafiei, care nu-l

priveau cu ochi chiar așa răi. Şi aceştia erau oamenii de afaceri —

liniile lui Cow- perwood treceau prin îaţa caselor lor, iar el le folo-

seau. Nu înțelegeau de ce serviciul lui de tramvaie se deosebea atit de

mult. de cel pus la dispoziţia publicului de alte societăţi. Aici avem

de-a face cu un tip de oameni cu simţ practic, care, în divzenia

i. lui Cowperwood, îşi găsea justificarea propriul lor

566 Ma, e

uneb de vedere naterialis|, zi“nu se

asci, Împotriva acestora insă, DO trestii bătute de vint, i care nu

înțelegeau decit « din palaxrele curente. Potrivnici nai erau sd

socializtii, Susținătorii inpozitului unic roprietăţii colective.

Sărăcimea vedea în imensa avere Er: wood, În povestirile despre casa

lui 4 lo Now o i despre colecţiile lui de artă, + unti esploatări

necomenoase a ce TARI acestor nemulțumiri li se Peron n E Cowperwood şi

faptul că tot în acea epocă i EL du deni in America creștea sentimentul

“că, png timpul unor vaste schimbări politice și Ea că tirania „marilor

industriași cu mină de fier. = înceta şi că, în locul ei, se va

instaura o viață m liberă, mai bogată şi mai fericită peniru oanm de

rind. De enrind se propusese ziua de munci opt ore în intreaga, țari,

ca și dreptul excl statului de a dispune de privilegii.

Și iată ci se vorbea despre:un mari tramvaielor, care să deservească o

populaţie de un milion şi jumitate locuitori, străbătind străzi pe Care

oamenii înșiși le-au creatʼ prin prezența, lor Stringind ban cu ban,

dela toţi cetăţenii umili, obo- lul lor insumiînd şaisprezece sau

optsprezece milioa- ne de dolari pe an, iar în schimb, după spusele

ziare- lor, n-au căpătat decit, niște tramvaie proaste, cu vapoanc

urite, locuri puţine do stat jos in orele de viri, fiiră corespondențe

cu celelalte linii (deşi în fond existau trei suo şuizeci ȘI două de

puncte separate de corespondență) şi de la care nu se pereepea nici

măcar ah impozit proporțional cu sumele inense încasate, “o rumeitorul,

care citea toate acestea du lumina PR ii de gaz În bucătăria sau în

camera de zi dintr-o “ociuabii sau apartament ca Vai do lume, dar cure

co ovlelullo rubrici ale ziarului său mai citește . aapre. viţiu Liberă

(0 AZER IN ten că L S8 fură moştenirea ce i drept Venise vremea Ca u

Îi SC ride Uaneni fâr

A te

E Putea de

e p apară UT

W per. abulozisă din

wood să fie silit să-și facă datoria faţă de Or

Chicago. Trebuia împiedicat să obţină un privi, pe cincizeci de ani, pe

care în trecut l-ar fi cumy de la legislatorii din Ilinois, umilind

astfel ii oameni cinstiţi. Trebuia încercuit, trebuia și plece în faţa

forţelor legii şi ale ordinii. e

Tot ziarele pretindeau — şi pe bună dreptate, da fără ca cci ce o

afirmau să ştie că spun adevirul că proiectul de lege. Mears fusese

trecut yy, Cameră și Senat cu ajutorul unci sume de bani pesin, oferită

însuși guvernatorului. Nu se puluse gi pentru această învinuire nici o

dovadă valabilă în faţa, legii și totuşi Cowperwood era acuzat de a îi

dat mită în stinga și-n dreapta. Caricaturile din ziare îl ârătau sub

infăţişarea unei căpetenii de pirați, poruncînd oamenilor lui să

scuiunde vasul Drepturilor cetățenești. Alteori îi dădeau chipul unui

bandit cu o mască neagră pe ochi, sau al unui scdu- cător, care stringe

de git o fată blondă — simbolizind oraşul Chicago — şi totodată îi

şterpelește și geania, Această luptă ajunsese să fie cunoscută pesie

tot în lume. La Montreal, Capetown, Buenos Aires, Melbourne, la Londra

şi Paris, toţi urmăreau fazele acestei dispute neobișnuite. Cowperwood

era o figură naţională şi internaţională; fără doar şi poale, marele

său vis, deşi modificat de împrejurări, i se îndeplinea ad bieram.

Trebuie să recunoaștem că financiarii din Chicago, care dezlănţuiseră

acest atac feroce împotriva Jui Cowperwood, erau destul de îngrijoraţi

de întorsă- tura luată de această campanie — opera lor. În sfirșit, se

crease o opinie publică absolut potrivnică "lui Cowperwood ; dar aici

se găseau și ei, deţinăturii profiturilor uriașe — dorind beneficii

aidoma celor stoarse de Cowperwood şi ameninţaţi prin înseși manevrele

lor de a ajunge să-și taie singuri eraca de sub picioare ! Oameni ca

Haeckelheimer, Gotlucb, Fishel, marii capitalişti din Est, aflaţi în

corpul directorial al unor vaste reţele transcontiuentale, al unor

bănci internaţionale ș.a.m:d., erau uimiţi de îndrăzneala ziarelor și a

elementelor anţi-Cow-

wood care mersescră atit de a lipsă de respect pentru capita) ilegiile

pe termen luug stau la $ italismului modern î Dac: îi “timp, teoriile

încurajate la ( iiaa teren fi în alte orașe mari. Îi Perica ar putea

lcenc aj socialistă. Proprietate: o teorie usor de pus în pr; a

întimpla? _— Ce proșii sînt oar mul Ilaeckelheimer, : reprezentantul

fir pu văd nici o der și oricare-alt; mare om extrem de se lui dau

dividend mente mai bur Chicago Railways. L toate aceste linii ţia lui.

Ar ști Să ioarte pricep — Ştii, r gi de palid « punctul a

IN )

de spilcuit , impărtășird m-am gindit la ceva asem: rebui se

isprăvească o dată cu to i discuţiile astea, E un cli- mat ncfaror ntru

afaceri — chiar foarte refa- vorabil. O povestea cu proprietatea,

statului, eu s-o mai opreşti. Prea s-a făcut multă vili Domnul ] era

gras, rotofei ca şi domnul , însă mult mai scund. O formulă bulantă, nu

alta! Tigyva lui era plină financiare şi cifre la puterea întiia, a a,

pină la a patra, î priviţi ce întorsătură nouă ian Timothy Arneci se

îmbolnă

lasă i

intermediari, pe urmă „direct, Be adresează domnul; Merrill in numele

lui Cowperwood. So vorbe: mult de ciştiguri. Cit de rentabil a fost Sri

tramvaielor lui Cowperwood faţă de cel al domnului Sehryhart. Pe domnul

Fishel îl interesează potolirea entuziasmului socialist, ori, tot asta

îl interesează şi pe domnul Merrill. După care, numaidecit, dom. nul

Ilacelkelheimer se duce la domnul ldward Arnecl, care nici pe departe

nu are dinamismul tată- lui său, cu toate că i-ar îi plăcut să-l aibă,

EI, deşi lucrul poate părea bizar, a ajuns să nutrească un fel de

admiraţie pentru Cowperwood şi nu vede rostul unei politici fără alt

scop decit municipalizarea liniilor locale. Domnul Merrill, din partea

domnului Fishel, se adresează domnului Hand.

— Niciodată ! Niciodată ! Niciodată ! exclamă Ilurnul.

Domnul Haeckelheimer se duce şi el la domnul Hand.

— Niciodată! Niciodată! Niciodată! Dracul să ia pe Cowperwooid. j

Dar ca ultim emisar din partea domnului Hacckel- heimer și a domnului

Fizhel apare domnul Morgan Fraukhauser, asociatul domnului Hand într-o

afa- cere de transport la Minneapolis şi St. Paul, valorind saple

milioane dolari. E oare necesar ca domnul Hand să fie atit de

intransigent? La ce bun să urmă- rească un plan de răzbunare care nu

face altceva decit să stirnească inasecle, să transforme formula

proprietăţii municipăle într-o idee polilică cu mari şanse de izbindă ?

Se creează astfel tot felul de dificul- tăţi pentru capital! Nu ar fi

mai bine să fucă un schimb cu cl, Frankhauser? Să-i dea acţiuni din

Chicago pentru acţiuni de transport din Pitisburge — în condiţii de

paritate — şi după accea să-l com- bată pe Cowperwood, în alte domenii,

cit i-o plăcea.

Domnul Hand, uimit, nedumerit, scărpinîndu-se in capul lui ca o minge,

loveşte cu mîna în masă zdravăn. __— Niciodată ! exclamă el. Niciodată

! Pe Dumne- zeul meu — atîta timp cit o fi și-oi trăi în Chicago! După

care, cedează. Viaţa te silezte să faci unele compromisuri, e nevoit

acum să admită, mirat.

se

0 aaa i E

iodată n-ar [i crezut asta Schryhart, și prankhauser, D-0 să fie de

acord, | Batu! “Timothy +. ..dacă ar mai trăi,

d __ pentru Dumnezeu, lasă-l în pace p |

s“nryhart, se rugă domnul Frankhauser, i

an de origine germană, jovial. N-am e

Em Schryhart este furios, Nici

odată ! Niciodată ! Mai bine renunță

in minoritate, iar domnul Frankhauser, r

tind pe domnul Fishel sau pe domnul II i

mer, ar fi încîntat să-i preia acţiunile,

"Și iată cum, în toamna anului 1897 te

tramvaie rivale din Chicano sînt aduse

încă pe o tavă de aur, lui Cowperwood.

-— Am aranjat tot, declară domnul G

fidenţial domnului Cowperrood, în tii

dineu suculent în incinta U

Metropolitan din New Yorl:. Ora: Y

Bourgogne delicios.

l — Am primit

ser. Ce păiat ti

“vinde acţiunile lui Fi

“ Arneel lucrează cu noi. e aface- file lor. Domnul Fishel i lui să

stringă toate acj € giSește ȘI, dacă avem ] » Sintem stăpinl pe

situaţie. Sel tează. Pretinde că-și E dinisi Nu cred că asta te deran-

Dr păta tecret pentru privi-

N

î jează. le la Consiliul municipal. lei de! ; tumneată ești cel mai

Eaeclsc întreaga afacere. El o să lase indica inile tumitale.

Frankhauser e de aps0l heimer se ţine de vorbă! Poftim! acord. “m de

tumneta. Îţi dorese toate bune. = D ine de făcut nu-i un fleac, trepuie

să pui . (el votul pelape, pînă ce termini em Sehryvhaa vure-ți sint

încă busmană,

aaa Si

a rugat Să Asii

Ta i

te întrep dacă n-ai vrea Să iei masa cu el Bepleimina viitoare, sau să

ia el masu cu ti mneata — curn îs;

: ţi convine. Aşa...

Pe atunci, în funcţie de primar al orașului Chicago se afla un oarecare

Walden H. Lucas, în virstă de treizeci şi opt de ani, un om plin de

ambiţii politice, Avea toate însuşirile ca să se bucure de populari.

tate — darul sau norocul de a atrage atenţia în public. Era un bărbat

frumos, voinic, tinăr și sănătos, abil, energic, un orator cu o

inteligenţă practică, dar eniematic şi visător incorigibil la onoruri

politice viitoare. Era atent să-şi joace căr- țile cum trebuie, să-şi

facă prieteni, dorea să devină fala celor drepţi şi duşmanul nu chiar

atit de nein- duplecat al celor păcătoşi. Într-un cuvînt, un Machia-

velli al vestului, tinăr, plin de speranţe, un Machiu- velli care

putea, dacă ar fi vrut, să servească foaite bine cauza duşmanilor lui

Cowperwvood.

Acesta, îngrijorat, făcu o vizită primarului. la ci la birou.

— Domnule Lucas, dumneata ce anume ai dori? Cu ce ţi-aş putea fi de

folos? Te-ar interesa pentru viitor o carieră politică?

— Domnule Cowperwood, personal nu-mi poţi face nici un serviciu. Numă

poţi înţelege şi nici eu pe dum- neata. Nu mă poţi înţelege fiindcă

sînt un om cinstit.

— Dumnezeule ! exclamă Cowperwood.. Văd că mă aflu în faţa unui

monument al autoadmiraţiei şi perspicacităţii ! Bună ziua.

Puțin mai tîrziu, se prezentă la primar un oarecare domn Carker,

conducătorul isteţ, rece şi totodată simpatic, al partidului democrat

din New York. "Domnul Carker îi spuse:

— Vezi, domnile Lucas, lupta de aici din Chicago interesează foarte

mult marile bănci din Est. De pildă, Haeckelheimer, Gotloeb & Co. ar

dori o fuzionare a tuturor liniilor pe o bază care ar face din ele un

bun plasament pentra cumpărători, în general şi în acelaşi timp ar fi

un lucru echitabil şi drept pentru oraş. Ei consideră un contract pe

douăzeci de ani ca

ri

„d an termen mult prea, scurt. 7 5 care ei L-a? găsi avantajos ar fi q

Pe, deşi, evident, ar prefera o zușa, p ţiţie atît de serioasă termenul

ar fi « de scurt. în virtutea politicii urm pu 80 poate ajiinge decit

Ia triumţ stat a Serviciilor publice și asta a care partidul democrat

naţional n an permite în momentul de faţă, y ţatea finanţei — de la

Atlantic la P, al cărui trecut politic ar avea contin; mişcare nici

gind să mai fie dese

ost de stat, cit despre unul federa].. vorbim, Niciodată nu va area

sare și Cred că ce spun este clar, nu-i asa!

— Da, foarte clar. — Este la fel de ușor ca cineva

de primar al orașului Chicago, sau postul d pator al statului Illinois,

continuă domnul Domnul Haeckelheimer și domnul F personal să vin la

dumneata. Da primar la Chicago pentru ui vernator anul viitor, pi unui

candidat la președenție, ai 1: mezi cum vei crede de cariință. 7 ,

ă-mi voie să-ți spun, ar fi imp d partea

umitțale să imizezi prea mult pe i POL ARN care ele p

de stat. În Inpta pe ] dicat o probleriă care

domnului Cowper i Da: fi trebuit lată ridicată.

După plecare i Carker veni doinnul

oară itata locală, apoi domnul B+ li irtidului democrat din San Bacob u

propuneri cărora, dacăli s-ar Pra au constitui un sprijin şi o

înţelegere arul Lucas. Mai sosiră şi importante între €. “pablicane din

Minneapolis, și din Philăe d Cuiar şi presediutele băncii Lake Ci a

păncii Prairie National

Copwerwood — veniră să repete deca ce fusese

si aşa mai departe. Domnul Lucas era foarte merit. Cit de anevoios Be

realizează o carieră poli tică ! Ce sens avea să-l urmărească pe

Cowpertooq așa cum hotărise să facă? O politică dirză în a rarea cauzei

poporului putea oare să-l ducă departeș I-ar fi oare poporul

recunoscător? Îşi va aduce aminte de el? Ce s-ar întimpla dacă, după

cum pre vedea domnul Carker, actuala politică. a ziare s-ar modifica ?

Ce treabă urită şi încureată mai era şi politica !

— Hei, Bessie, se adresă el într-o seară soţiei lui, o satenă drăguță

și robustă, ce-ai face tu dacă ai ti in locul meu?

Bessie avea ochi gri, era veselă, plină de Epirit practic, vanitoasă,

avea rude influente și era minură de situaţia şi viitorul bărbatului

ei. El luase obiceiul să, discute cu ea despre diferite greutăţi pe

care le întimpina,

— Păi, am să-ţi spun ce cred, Wally, rosti ea, Tecebuie să te fixezi la

ceva. Am impresia că de astă dată cîştigă poporul. Nu prea văd cum

ziarele, după tot ce au făcut pină acum, ar mai putea da înapoi. Nu-i

nevoie să susţii ideea proprietăţii de stat sau mai şțiu eu ce alt

lucru nedrept pentru marea finanţă, Totuşi, în locul tău, mi-a3 menţine

punctul de vedere că un privilegiu de cincizeci de ani e prea mult.

Dacă însă se acordă, ar trebui să-i faci pe cei inte- resaţi să

plătească în schimb ceva orașului; lasă-i să-şi obţină privilegiul fără

să recurgă la mituire, Poţi să le ceri măcar atit. Ta trebuie să te

menţii pe poziţia pe care ai avut-o la început. Vezi, Wally, cred că

nu-i bine 8ă treci cu vederea poporul. Fără popor nu faci nimic.

Trebuie să-l ai de partea ta. Dacă îți înstrăinezi bunăvoințʼ

poporului, atunci nici politicienii nu vor putea face mare lucru pentru

tine, nici altcineva. .

Acum era limpede pentru Lucas că trebuia, unoori să țină seama si de

popor. W-avea încotro]

: I

i . BL. 4 ” ma

CAPITOL pe Lzrţu] Purtuna care se de]

începutul anului 1897 ; Cowperwood și care e vină in toanina un atenţia

generală, incit ţe p cele mai mici a perieood împutrira mase un ziar

din N de atracţie a celebri infinit strălucirii ma o lumină deosebita

Berenice această Într-un ziar din (hirag găsit de Berenice articol de

fond car expunerea unui | ŞI tură mai ales p Pi nea mai departe: iza

CUL, cronic și u cei din prpur, Oamenii, pentr lazi, înjugaţu la carul

triumf de-a lungul ricții lui nua găsită e dircel papo= rului. La PA a

să pună mina pe cont , a căutat, pe sub mină şi prin i aranjeze

combinațiile

: al al oragului, La (hi cu a i MM ai

anență ză miluiazcă si să

A u-le, frumoasele privilegii ale e pi, ar fi trebuit sd asigure bene-

pr “Frank Algernon Cotwperwoud. Mc, Ji Au are încredere în popur.

nu cale allceca decit un. cimp, ca trubu e i! a! cu griu și apoi

secerat. P f lă doar 9 mulți Cc

1 cmunehii pi fală AMR peale zi ut uroind irep a ad pate, Vu crede Că

G6

îndărătul sidurilor gloriei sale ca să nu radă misc

5 . Si ea . - Era şi nevoile mulțimii şi ca fericirea lui egoistă să nu

fi cîi de cît tulburată. Frank Algernon Couperarood “ crede în popor. Ş

Acest strigăt de război al presei, lanrat înultircelg zile de luptă la

Springfield şi reluat de aproape toate ziarele din Chicago şi de

aiurea, o înteicsă foarte mult pe Berenice. Cind se gindea la cl, î]

vedea luptind din răsputeri, făcînd raveta de la New York la Chicago,

construindu-și splendidul palat, completindu-şi galeria de pictură,

certin- ; du-se cu Aileen — treptat căpăta pentru ea dimen- siunile

unui supraom, ale unui semizeu, ale unui demiurg. Cum piteai oare să te

aștepți ca morala obişnuită sau legile simpliste ale omului de rind

să-i poată conduce destinul? Nu era cu gutiniă. Şi iată că totuşi peʼea

o urmărea, o căuta cu priviri recunoscătoare pentru un zimbet,

îndeplinindu-i, pe cît posibil, cea mai mică dorinţă, cel mai

neiînsemnai capriciu.

Oricit de bizar ar părea, dorinţa ce se găseşte în adîncul inimii

oricărei fete este ca iubitul ei să fie un erou. Unele își făuresc

idolul chiar dintr-o aşchie de lemn, sau dintr-o piatră, la care se

închină, altele cer realitatea implacabilă a măreției. Dar, în ambele

cazuri, rămîne în ele aceeaşi nevoie arzătoare de cult al eroului.

Berenice nu-l privea pe Cowperwood ca pe un pretendent acceptat, dar se

simţea flatată de faptul că adoraţia lui capricioasă reprezenta

tributul ce i-l plătea omul asupra căruia o lume întreagă avea ochii

aţintiţi în acel moment. Ba mai mult decit atit, de cînd ziarele din

New York se înflăcăraseră în jurul luptei crincene dusă de el în Middle

West şi il acuzau de mituire, sperjur şi încercare de a zădăr- nici

voinţa poporului, Cowperwood căuta să-i explice poziţia lui exactă şi

să se justifice în ochii ei. În casa familiei Carter — în timpul unor

vizite — în antracte, la operă sau la teatru, îi povesti, din fir în

păr, toată _viaţa, lui. Descrise firea lui Hand, Schryhart, Arneecl

naliză motiv or de mă şi invidie, îi dovedi că

. or de a 8e Tizbuna ce, dorinte, 193 Chicago. e: wi ximeni pe lume Du

poate De ja Consiliul municipal, afitmă el. chestiunea e doar cine dă

banii. Po ncereat odată Truman Leslie MacDor cincizeci de mii de dolari

și cum au Tens cîştige Dani, să-și mărească tirajul, atac noscu,

Sincer, ostracizarea lui pe plan mon puind-o în parte scăderilor lui

Aileen, și propriei sale atitudini de sfidare prometei om care pină

atunci niciodată nu fusese invins — Am să-i răpun și de astă dată, îi

spuse grav ni Berenice, într-o zi cînd luau masa împreună la Plaza, în

sala iuxoasă, dar aproape goală. Ochii lu cenușii radiau desăvirsita

splendoart. a forței sale enigmatice. Guvernatorul n-a semnat proiectul

meu de lege pentru privilegiul de cincizeci de ani. (Asta se petrecea

inainte de a fi luat sfirșit eveniment din Springiiela). Dar îl va

eemna, Pe urmă aşteaptă o singură luptă. Vreau să unific i de trafic

din Chicago, într ine S unicul om care poat ) - zuit. Mai tîrziu, de

stat, orasul n-are de

PI)

=

— Și atunci mnăgu- lit, dle încrec . rata DĂ — N știu. 1) le. impt dă E

1 ce se intimplă cu De 2 colecţia de-tablouri » e

mine. ! p: ord, îi răspunse, siniplu şi sigur — Î zice s-ar întîmpla,

am destui bani de sine ; lchamite să tot lupt. | 2 Berenice iși dădu

seama că lă giudul

se întunecase. Nu contepea decit ui lect i

i publicităţii din toate statele pe care, p , accea, o stivniseră

disputele Imi Cowper- în 1 ofectul pe care această convertație

pr juj Pererice a fst corsidetabi

„n

timp, o serie de incidente, cam pinintre i-au » în ajutor. Încetul ca

încetul, atit Berenice « doamna Carter începură să-și dea seama că

soanele ultraconservatoare din lumea bună nu A erau: dispuse să le

accepte. Berenice devenise i ultima, vreme, o personalitate mult prea

marcantă spre a trece neobservată. La un dejun imporlanţ oferit de

familia Harris Haggerty, cam cinci lupi după incidentul cu Beales

Châdsey, ca fusese prezen. tată doamnei Haggerty de către un invitat

venit din Cincinnati drept o persoană despre care sc vorbeste cam mult.

Doamna Haggerty scrise unor prie teni din Louisville cerind informaţii

pe care le obținu imediat. Puțin mai tîrziu, la o recepţie pentru

debutul monden al unci oarecare Geraldine orga, Berenice, deşi colegă

de şcoală cu sora ei, nu primi invitaţia cuvenită — lucru destul de

curios. Această omisiune o impresionă. Ceva mai tîrziu, doamna Haggerty

uită, pentru prima oară, să o invite să-și petreacă vara la ea. Acelăși

lucru se petrecu și cu familiile Lanman Zeigler şi Lucas Demmig. Nimeni

n-o jigni făţiş, dar lumea încetase să o mai invite. Într-o dimineaţă

citi în ziarul Tribune că doamna Corscaden Batjer plecase într-o

croazieră spre Italia, Lui Berenice nu-i spusese nimic și totuși doamna

Batjer era, chipurile, una din prietenele ei cele mai bune. Cu anumiţi

oameni o simplă aluzie face mai mult decit o declaraţie întreagă.

Berenice îşi dădu seama foarte bine dincotro bate vintul. ,

Ce-i drept, unii — cei mai distinși dintre cei di&- tinşi — protestau.

Doamna Patrick Gilhennin, de pildă :

— Ei, nu! Ce spu? Va: ce păcat! Mie mi-e egal, îmi place Bevy și o

să-mi placă totdeauna. E deș- teaptă şi poate veni şi ata la mine cit

doreşte. Nu-i vina ei—e doamnă pînă în virtul unghiilor și doamnă o să

rămînă. Viaţa e așa, de nemiloasă,

Sau doamna Augustus Tabreez:

— E posibil? Nu-mi vine a crede! În tot cazul

"e mult prea drăguță ca să-i întoarcem spatele. În ce mă priveşte n-am

să țin seamă de toate Dirfelile

“hiţ e d ci y

si “aste

A, atit timp cil pot so fac, Dani ducă, poate veni la mine! a le :4 sau

doamna Pennigton Drury +

— Auzi ce se vorbeste despre Rp Pe

Cine spune asta? [iu una nu crea, în pi, Eleiinu! îmi place. Cum a

pulut familia jupeei, (24 "io toarcă Spatele ! Niste proşti — niste

pietii 7 În esral, va fi invitata mea da câte ori ij va fa “i "Mi

drăguţa de ea! (a și cum ce-a fas mag tă y utea să i se reproșeze ei!

ji Sa ar

“otuși, în lumea anostă î Oamenilor avuţi celot care 8e inenţin graţie

autorității ca le 9 topi proprietatea, conformismul, sobrietatea sumbră

a ranța — Bevy Fleming devenise o persoană E graia. Dar ea cum a

reacţionat? Conştientă de va- loarea, personalităţii ei, avea

certitudinea că, nici un neajuns material, dinafară, nu-i putea știrhi

din sentimentul ei de superioritate Spirituală. Oamenii excepţional își

cunosc valoarea de la început chiar, ȘI rareori — sau poate niciodată —

se indoiesc de ei insisi, Viaţa îi ridică şi îi coboară urmindu-și

cursul ci 9 iiaree năvalnică și distruzătoare : ei însă 1inin ca

stineile, neclintiţi, senini, impasibili. Bovy Fle- ming se consideri

atit de superioară oricărei societăți din care putea fuce parte, incit

i se părea natural Si țină capul sus, chiar dacă lumea întreagă i-ar fi

întors spatele.

În tot cazul, acum, singuri soluţie ca să poată inulrepta situația

socotea că ar fi, eventual, o căsăʼ torie avantajoasă pe plan monden,

Braxmur. se votrăsese definitiv — era undeva în Orient — în Zi pă cit

auzise — pasiunea lui părea să se fi China, duț Ea 3 me 44 mistuit,

Kilmer Duelmna dispăruse şi el, î.C) UR

ȘI nu o mai invita pe Berenice. Totusi, a, fanii ai re incă le mai

frecventa

Ivapt că în saloanele pe care încă le E A „e erau aceste saloane decit

un loc unde se aran i “ căsiitoriil ?) se întiripase un îlirt-două,

încer- ji, Fa apropiere tăcute de odraslele citorva niră bogate.

Încercări nereuşite însă, 9 aceşti. tineri, Pedro. Ricer Nurouulg ui

cure îşi făcuse stuaiile la Oxford, AVS

ge

-8

d

băiat sentimental şi sincer, pînă ce află că Ie nu are nici un fel de

avere — și în afară de asta i şoptise oare cineva ceva la ureche? Mai

fusese si A oarecare William Drake Bowdoin, descendent al unei familii

vechi şi ilustre, care locuia în Washington Square, spre nord. După un

bal, un concert în mati- ncu, o invită pe Bevy să o prezinte mamei și

surorii sale care se arătaseră încîntate.

— O, divinitate senină! îi spuse el odată în extaz. Nu vrei să te

căsătoreşti cu mine? Bey il privise şovăitoare.

— Să mai așteptăm puţin, dragul meu, îl siătuise ea. Aş vrea să fii

sigur că mă iubeşti cu adevărat.

Scurt timp după aceasta, la club, Bowdoin întilni un fost coleg de

clasă care îl întîimplină în felul următor :

— Ascultă Bowdoin, sîntem prieteni. Te vău ieșind cu acea domnişoară

Fleming. Acum, eu nu știu cit de departe au mers lucrurile şi nici nu

vreau si mă amestec — dar eşti sigur că cunoști toate aspectele

problemei ?

— Ce vrei să spui? îl întrebă Bowdoin. Vorbeş- te-mi deschis. |

— Jartă-mă, dragul meu, n-am vrut să te supăr, tu mă cunoşti, nici prin

gînd nu mi-ar trece. Școala . . . şi tot ce ne leagă ! Totuși, vreau

să-ţi spun, înainte de a merge prea departe... informează-te. Ai putea

afla cîte ceva. Trebuie să ştii dacă-i adevărat ce se vorbeşte. Dacă

nu, atunci să înceteze birfelile. Am să-ţi cer scuze dacă greşesc. Am

auzit unele lu- cruri ... te-am prevenit. Am cele mai bune in- tenţii,

te rog, crede-mă.

Urmară cercetări care dezlegară limba invidiei si a geloziei. I se dădu

asigurări domnului Bowdoin că va moșteni o avere de trei milioane de

dolari. Asifel apăru necesitatea unei călătţoriʼ, pe care el nu o

putea, amina. Berenice se privi în oglindă. Ce se întîmplase ?

e: spunea lumea pe socoteala ei ? Cele petreci

o i se păreau ciudate. În tot cazul cra ay frumoasă. Mai erau și alți

băieți. Poate c& ani îut să-l iubească pe Bowdoin. Era atit de E A

artist, avea atîta naturalețe. De fapt, îl guse i praestimase. cam e

incidente n-au avut însă darul să o dezu- = prea mult. Enigmatică,

dispreţuitoare miigească P A : i veselă si ea) = melancolică şi totuşi

veselă și curajoasă, puțili co desiuşea citeodată, dincolo de bucuria

de Berii rezonanța amară a deşertăciunii. Viaţa, se a dea ca, este un

joc primejdios. Cele mai frumoase flori din lipsă de aer și de lumină

se ofilesc. Gre- oala mamei ei nu i se mai părea inexplicabilă acum. Nu

reuşise oare, graţie acestei greşeli, să-şi mențină familia la un nivel

social superior? Frumuseţea este făcută din aceeași plimadă din care

sînt făcute visu- rile şi-i la fel de efemeră. Nu tu insuţi — valoarea

ta lăuntrică, splendoarea visurilor tale — ci alte lucruri, numele,

averea, prezenţa sau absenţa birfe- lilor şi a accidentelor, asta

conta. Pe buzele lui Berenice apăru un zimbet dispreţauitor. Totuşi

viața poate fi trăită — n-ai decit să minţi lumii intregi, fPinereţea

este optimistă, iar Berenice, cu inteli- gența ei sclipitoare, era atit

de tinără ! Considera existenţa ca un joc, o şansă de care trebuie să

profiţi, pe care o poţi exploata in fel şi chip. Începuse să-i placă

teoria lui Cowperwood despre viață. Singur trebuie să ţi-o clădeşti, să

o modelezi, dacă nu vrei să te scufunzi într-o înspăimintătoare

plictiseală sau să, fii tirit pe urmele lăsate de carul invingătorilor.

Dacă lumea bună este atit de exigentă, dacă băr- baţii sînt atit de

anoști, ei bine, rămîne totuşi un lucru pe care il putea realiza, Voia

viaţa — viaţa — iar banii o vor ajuta să o cucerească. Afară de asta,

incontestabil, Cowperwood, puţin cite puţin, incepuse să-i placă. Era

incomparabil mai reuşit decit ceilalţi — atit de puternice! Bere nice

deveni neobisnuit de veselă. Avea aerul

spună : „Oricum, victoria va fi de partea me:

CAPILOLUIL, LXI

Cataelismul

Si acum oraşul Chicago se afla în sfirsiţ Îaţă ;

tă ʼ 2 În faţă cu lucrul de care se temuse cel mai mult. U menopol

gigantic se întindea, ca să-l cuprindă într. strinsoare de caracatiţă.

Iar Cowperwood era ochii. tentaculele şi forţa! Sprijinindu-se pe

uriaşa, putere și bunăvoința neprecupeţită a lui Haeckelheimey Gotloeb

& Co., părea un monument clădit pe o stinci de neclintit. Deocamdată,

singurul lucru potrivnic realizării visurilor sale era dobindirea

privilepiului de cincizeci de ani, pe care îl va obţine cu o majori:

tate de patruzeci şi opt de voturi dintr-un total de şaizeci şi opt de

consilieri votanţi (şi asta în cazul cînd decretul va trebui să treacă

peste un veto al primarului). Ce victorie pentru o politică de forţă şi

curaj, care nu se pleacă în faţa obstacolelor! Ce strălucit omagiu adus

atitudinii sale neinduplecate în faţa vrajbei şi a furtunii ! Alţii ar

fi părăsit arena de mult, el însă nu. Ce noroc extraordinar că marea

finanţă se speriase de la început de ideea municipa- lizării

privilegiilor şi-i încredințase uriașul sistem din South Side ca o

răsplată pentru hotărirea cu care combătuse toate aceste teorii absurde

!

Graţie influenţei acestor susținători puternici, Cowperwood a fost

rugat să vorbească în fața diferi- telor grupări comerciale locale —

Consiliul de admi- nistraţie al agenţiilor de bunuri imobiliare,

Asocia- ţia proprietarilor, Liga comercianților, Uniunea, ban- cherilor

ş.a.m.d., unde avu prilejul să-și expună ideile şi să-şi justifice

cauza. Efectul acestor dis- cursuri a fost însă, în mare parte,

neutralizat de defăimările ziarelor.

Te poți aștepta la ceva bun din Nazareth? era, veş- nica intrebare.

Aceleași ziare care şi pină atunci fuseseră la ordinele lui Iland şi

Schryhart se opu- neau mai iînverşunate ca oricind, iar majoritatea

celor care nu aveau nici o obligaţie faţă de capitalul din est găseau

de cuviinţă să sprijine omul de rind..

u fost între iza cal eule matematice şi cele mai

ito fi mat Nuroaae Cercețăr: PR rău nf cit vor fi în viitor de topi

Denite câ ! "uatului tramvaielor. A fosţ dat în vile olita- pile 1 din

culise al băncilor din €8t, iar seg ae tine difuzate pretutindeni, ?

Purile lor 2 ilioane Jiecărui membru al trustului. dar pentru Chicago —

mici un ban! Acesta era felul în care ziarul Inquirer rezum situația.

În oraa. numiţi oameni altruişti erau acnm atit de indignaţi inci

ajunseseră să considere distrugerea — lui Cosper. wood o datorie a lor

față de Damnezeu, umanitate ai democraţie. Din nou cerul îşi deschisese

Porţile iar acestor oameni li se arăta marea lumini. Pe de altă parte,

politicienii — cei care eraa la putere in afară de primar — formau un

fel de bandi de luptători de gucrilă, sau filibustieri — care. ca niște

porci hămesiți închiși în cocina lor erau gata să combată orice fel de

Propunere adusă la canostinţ lor — şi asta cu un Bingur Scop : să mănir

e, lece pe săturate. In vremuri cu mari po goană după profituri, viafa

se scafundii to! cel-mai abjeet materialism și, in 7 înalţă către

uăzuințele Supremului ideal, I val rile mării se ridică cel mai Sus,

abisurile apelor te ameţesc şi te infricoșează. Vara trecu in sfirşit,

Consiliul se întruni, iar cu ( prima suflare rece a toamnei se Tesimaţi

in atmo- sfera orașului o provestire de luptă. Cowperwood, dezamăgit do

rezultatul diferitelor sale eforturi de conciliere, lotări să recurgă,

din nou la vechiul său sistem, alit de sigur, al mituirii. Fixă un preţ

— pentru ficcare vot favorabil, la inceput douăzeci de mii de dolari,

sau chiar treizeci de mii, ajungind la un total de aproximativ un

milion cinei sute mii Pi Suma nu ar fi fost totuși mare, în compa- pla

u avantajele finale. Planul lui era ca proiec- Bi de lego să fie

prezentat de un consiliea munici- A domnul Ballenberg, un ora de

incredere, şi „pe urmă iuminat funcţionarului care îl va ci dist după

aceasta, un alt acolit so va i depune moţiunea, cerind ca p

unui comitet unit ai străzilor şi bulevardelor din treizeci și patru de

membri, toţi făcîna Parte qi

ausamblul comisiilor permanente. Comitetul ya A cuta proicetul timp de

o săptămînă în sala, consilie. lui general in care se vor ţine audienţe

publice. A

Arborind o atitudine semeaţă, Cowperwood credea că va inspira destulă

tărie adepților săi ca, să-i ajute să reziste atacurilor cumplite, care

fără îndoială aveau să urmeze. Consilierii municipali începuseră să fie

asediați atit în casele lor sau în incinta clubu- rilor

circumscripţiilor ori la locurile de întrunire, Corespondenţa lor era

tiesită cu scrisori jignitoare sau pline de ameninţări. Pină şi copiii

acestora, erau luaţi în bătaie de joc şi vecinii îndemnați Să-i atace,

Preoţii le scriau cînd pe un ton rugător, cînd ultra- giant. Erau

spionaţi, iar presa îi ponegrea zilnic, Primarul, combatant vechi, şi

neobosit, dindu-și seama, că avea în mină biciul teroarei, stimulat de

lupta indelungată și de mirosul prafului de puşcă, nu se feri să adopte

măsurile cele mai drastice.

— Aşteptaţi să ajungă problema la ordinea zilei, spuse primarul

prietenilor săi cu prilejul unei con- ferinţe la care participau mii de

oameni și care fusese ţinută într-o sală mare de Music Hall. Se

discutau mijloacele necesare pentru înfringerea con- silierilor

municipali venali. Cred că pe domnul Cox- perwood l-am încolţit. Timp

de două săptămini nu va putea face nimic, adică atita. vreme cit

proiectul său de lege se află în discuţia Consiliului. Pină atunci o să

putem organiza un comitet de vigilenţă. intruniri în circumscripţii,

manifestații în cluburi ș.a.m.d. Ar trebui însă să organizăm şi un mare

miting dumi- nică seară, în ajunul zilei în care proiectul de lege va

fi discutat pentru ultima dată. Trebuie să aibă loe mitinguri imense

simultan, în fiecare circumscrip- ţie. Eu vă previn, domnilor, că deși

sînt sigur că în Consiliul municipal sînt destui votanți cinstiţi care

să impiedice banda lui Cowperwood: să treacă proiee- tul peste capul

meu, totuși nu cred că e bine să lăsăm lucrurile să meargă la voia

întimplării. Nu mutem ști de ce sînt capabili aceate canalii dacă li Si

COmpug

“ sHilor un ciștig de douăzeri :. 5 în faţa ochi ştig de douăzeci dc

mii zeci de mii de dolari. Cei mai mulţi dir,

flutură,

4rot - ă E

chiar dacă au noroc, n-ar putea, pune mina

Cinţa, nici măcar pe jumătate din banii ăștia. Nici Ie visează să fie

realeși. Le ajunge o dată. |

re

ei,

vI A i Ei Â.. BEE lor Bint și așa prea mulţi care își aș 4 indul la

troacă. Duceţi-vă fiecare la, circ

ţiile şi districtele dumneavoastră și organizați intru. piri. Fiecare

să-si cheme consilierul lui. Luaţi n i en Să nu Be eschiveze, să nu

recurgă la subteri i, s+-şi ilivoce drepturile de cetăţean sau de

funcțio= nar public. Ameninţaţi-i — nu umblaţi eu mănusi. Nu faci nimic

cu vorba bună în cazul unor indivizi de teapa lor. Ameninţaţi-i, iar

dacă aţi reușit să obţineţi o promisiune, fiţi cu ochii în patru să

nu-și calce cuvintul. Nu-mi place să fac uz de metcdle arbitrare, dar

nu văd ce altceva am putea face. Dușmanul în momentul de faţă e înarmat

și gata, de luptă. Nu așteaptă decit momentul prielnic. Trebuie să-l

împiedicăm să folosească acest mo- ment. Fiţi gata. Luptaţi. Sint

primarul dumrea- voastră, dispus să fac tot ce-mi va fi cu putință, dar

sînt singur și nu pot conta decit pe un biet drept de veto.

Dumneavoastră ajutaţi-mă iar eu, la rindul meu, ani să vă ajut. Luptaţi

pentru mine şi eu am "să lupt pentru dumnearoastr: !

Acum, judecaţi situaţia incurcată a domnului Simon Pinski care, la ora

nouă seara, două zile după înaintarea proiectului, se afla la Clubul

demociat al circumseripţiei a paisprezecea. Domnul Pireki era doloian,

moliu, stacojiu la faţă ; purta o redin- gotă lungă, neagră și joben.

Domnul Pinski cra hărțuit de asociaţi şi vecini. Fusese chemat aici —

eu ameninţări — ca să răspundă pentru viitoaele sale crime şi delicte.

Începuse să fie clar că toţi con- silierii atunci în exerciţiul

funcţiunii erau nişte eri- minali, nişte indivizi venali, și, în

consecinţă, duş mănia, dintre partide dispăruse aproape cu desăvir-

mai existau democrați sau republicani, oar oameni pentru şi contra lui

Cowper-

ajoritatea contr?

iC

Din nenorocire pentru el, domnul Pinski fusese ales de ziarele

Transcript, Inquirer şi Chronicle spro a fi interogat în prealabil de

către alegătorii lui Evreu american, născut şi crescut în

circumscripţia a paisprezecea, el vorbea cu un pronunţat accent

american. Nu era nici scund, nici înalt — avea un păr de culoare

spălăcită, privirea omului care nu se uită niciodată în ochii tăi,

viclean și aproape tot- deauna amabil. În momentul acela era cu

siguranţă enervat, mînios şi nedumerit — fusese adus contra voinţei

sale. Ochii, cam urduroşi — semănau cu ochii unui ʼpurcel de lapte — i

se lipiseră definitiv și irevocabil pe ispititoarea sumă de treizeci de

mii de dolari, nici un ban mai puţin și agitația locală ame- ninţa să-l

frustreze de acest drept inalienabil. Supli- ciul său a avut loc într-o

sală mare, cu tavanul jos, luminată de cinci lămpi de gaz aciian,

simple şi Sub- ţiri, cu cite două braţe, care spinzurau de plafon.

Afişe pentru meciuri de box, tombole, jocuri şi Aso- ciajtia

distracțiilor Simon Pinski erau lipite peste tot, la întîmplare, pe

pereţii soioşi, de mult nevăruiţi. Pinski se-afla pe o estradă scundă,

în fundul sălii, înconjurat de o şleahtă de peste douăzeci dintre

acoliţii săi din circumscripție, toţi oameni de încre- dere, mai mult

sau mai puţin, toţi în redingotă neagră, sau oricum în haine de

sărbătoare; toţi încruntaţi, nervoși, în defensivă, congestionaţi, şi

cu frica-n sin. Domnul Pinski venise înarmat — vorbele primarului

despre pistoale, fringhii, tobe, manifestații în cluburi ş.a.m.d.

fuseseră larg difu- zate ; iar lunea din Chicago părea foarte dornică

de o ʼserbare în timpul căreia căsăpirea unor consilieri municipali să

constituie principala atracţie, ca fiind cea mai gustată de public.

—- Hei,. Pinski ! urlă cineva dintr-un grup mare de oameni vrăjmaşi, se

vedea cît de colo. De altfel nu era vorba de o întrunire a grupului

Pinski, ci de un val pestriţ de lume înverşunată, oameni hotă- riţi să

impună, măcar o dată, nişte principii bazate pe onestitatea

consilierilor municipali. Erau de faţă chiar şi femei —din congregația

bisericii locale—

La ate:

um Bi ună sau două reformatoare civice, cu pret vansate, membre ale

Sindicatului femeilor idei e care luptau pentru suprimarea, circiu-

cresti “Domnul Pinski fusese convocat de ci sub mi Or: nțarea că dacă

nu se va prezenta, nobila, pe va, veni să-l caute acasă.

aduni Pinski ! Traficantule ! Cit crezi că ai să scoţi din afacerea

asta a transporturilor? sirigă o voce din fundul sălii. 4 E,

“Domnul Pinsli (intoreindu-se de parcă îl ciupise ceva de beregată) :

Cine spune de mine că sînt (ra- ficant minte ! În viaţa mea n-am

ciştigat un singur dolar pe care să-mi tie ruşine şi asta o știe toată

cir- cumseripţia a paisprezecea.

Adunarea celor cinci sute de persoane: Ea, ha, ha! Pinski n-a luat ni i

un dolar! Ha, ba, ba! Hu, hu, hu !

Domnul Pinski (roşu ca racul la faţă, ridicindu-se) : Aşa este! Dar de

ce stau eu de vorbă cu oșleahtă de pierde-vară, care n-au venit decit

fiindcă ziarele le-au dat ordin să mă ponegrească? sînt de şase ani

consilier. Cine nu mă cunoaște?

O voce: Cum ai zis, pierde-vară? Escrocule!!

Altă voce (făcînd aluzie la declarația domnului Pinski că ar fi om

cunoscut): Păi da, cine nu te cunoaște !

Altă voce (a unui instalator, mic şi osos, în salo- petă) : Ia ascultă,

speculantule ! Cu cine ai de gind să votezi? Pentru sau contra

privilegiului? Care din două?

O altă voce (un funcţionar de la asigurări): Da, cu cine votezi?

Domnul Pinski (ridicindu-se din nou, pentru că în starea, de nervi în

care se găsea, mereu se ridica sau dădea să se ridice, apoi se

răzgindea): Cred că aan dreptul să-mi dau părerea, nu? Am dreptul să

judec singur ! Altminteri, la ce mai slujeşte că sînt consilier ?

Constituţia . . .

Un republican anti- Pinski (un jurist tinăr) : S-o ia dracu” de

constituţie! Lasă vorbele mari. Pinski.

Cum ai de gind să votezi? Pentru sau contra? [ sau nu? a

O voce (a unui zidar aunti-Pinski): N-are curaj să spună. A şi băgat în

buzunar o arvună din banii canaliei ! Pun rămăşag!

O voce din fundul sălii (un om. al lui Pinski, un irlandez voinic, tip

de bătăuş) : Nu te lăsa intimida Sim ! Fii tare ! N-au ce să-ţi facă !

Sintem aici. )

Pinski (ridicîndu-se din nou): sînt victima unui atentat în lege. Nu mi

se dă voie să spun ce cred. Orice problemă are două aspecte. Poate să

spună ziarele, Cowperwood...

Un tîmplar zilier (cititor al ziarului Inquirer): Te-a mituit,

tilharule ! Umbli cu şoalda ! Eşti cum- părat !

Instalatorul osos : Da, escrocule ! Vrei să pui mina pe treizeci de mii

de dolari! Asta vrei, traficant ordinar !

Domnul Pinski (sfidător şi îmbolădit de vocile din spatele lui) : Vreau

să fiu cinstit, asta e. Vreau să-mi apăr convingerile. Constituţia

acordă fiecărui cetă- ţean dreptul de a-şi exprima părerea — chiar şi

mic. Susţin drepturile societăţilor de tramvaie; în ace- laşi timp

afirm că şi poporul are drepturi.

O voce: Si care sînt drepturile poporului?

O altă voce : Habar n-are. Ăsta visează cai verzi pe pereţi !

Aliă voce :; Umblă cu cioara vopsilă !

Pinski (foarte sfidător, încurajat de faptul că nu a fost încă omorit )

: Spun că poporul are drepturile lui. Societăţile trebuie să fie

obligate să plătească, un impozit legal. Găsesc însă că un privilegiu

pe un term» de douăzeci de ani este insuficient. Legea Mears le acordă

cincizeci de ani şi cred că ar fi...

Cei cinci sute (în cor): Huo, hoţule! Banditule! Traficantule ! La

spinzurătoare cu el ! Huo ! Aduceţi streangul.

Pinski (bătiua i: retragere, înconjurat de nn cere de prieteni, în

ţimʼ'ce se apropie diferiţi cetăţeni, cu ochi care azvirle flăcări, «

înjet fioros, cu pumnii

Prieteni, astepiaţi ! Nu m-aţi izaat să

prăstse Las-că te isprăvim noi, pungaşule !

O noce ăţean (inaintind, e un polonez cu |

da de gînd să votezi, ei? Ia spune ! Cum e cetăjean (un evreu) : Eşti o

secătură, i !

R.. cunose de zece ani. M-ai tras pe sfoară cînd

oi eu afaceri de băcănie.

5 Un al treilea cetățean (un suedez, cu o vo 5

tonă) : Răspunde la întrebarea, asta, domnul i,

Dacă, majoritatea cetăţenilor din circumse:

paisprezecea nu vor să votezi pentru ci, ai

de-a curmezișul să votezi?

Pinsli (ezită).

Cei cinci sute : Huo ! Huo ! Priviţi, nemernicul ! Îi e irică să spună.

Nu știe dacă o să facă ce vor oamenii din circumscripţia lui. Omoriţi-l

! Spargeţi-i capul!

O voce din fundul sălii : Ah ! Scoală-te în picioare, nu te speria, !

Pinshi (îngrozit, pe cînd cei cinci sute năvălese spre platiormă): Dacă

poporul nu vrea si votez, desigur că nu votez. De ce aș face-o? Nu sint

eu reprezentantul poporului ?

O voce : Da, eşti, cînd ţi-e teamă că te tăiem bucăţi !

Aliă voce ; Ai trage pe sfoară pină și pe mamiă-ta, nemernicule ! Nu

te-ai putea abţine !

Pinski : Dacă jumătate din votanţi mi-ar cere să n-o îac, n-as face-o.

O voce :; Foarte bine, îi punem pe votanţi să-ţi ceară asta ! Punem

nouăzeci la sută din ei să iscălească, pînă miine seară.

Un american-irlande: (douăzeci şi şase de ani, înca sator la o

societate de gaz aerian, apropiindu-se de Pinski) : Dacă nu votezi

cinstit, te spinzurăm, şi cu am Să fiu de faţă ca să ajut cu miinile

mele să tra- gem ștreangul.

Unul din oamenii lui Pinshi : La uite, cine-o mai fi și obraznicul ăsta

? Îl așteptăm la ieşire. Un picior

zdravăn, dat unde trebuie, o să-i taie piuitul ! »

Încasatorul de la gaz aerian : De la line Mă, core roscat ! Hai afară,

şi ai să vezi ! (Intervin prietenii),

Mitingul se transformă într-o hărmălaie. Pinski este insoţit pină la

ușă de prieteni — înconjurat din toate părţile — în mijlocul unor

zbierete, huiduieli, invective şi strigăte de „Traficant ! Hoţ ! Bandit

+

După inaintarea proiectului de lege, mai avură loc multe incidente

dramatice de acest fel.

De atunci, pe străzi, în circumscripţii şi sectoarele periferice şi

chiar uneori în centrul comercial, apărură - arupuri de manifestanți —

sinistre, ici și colo, înjghe- bate la cererea primarului — pilcuri

mari de gură- cască, de te miri cine — funcţionari, muncitori, mici

negustori, slujitori modeşti ai religiei și moralității ; toţi umblind

încoace şi încolo, seara, după orele de muncă, întrunindu-se în săli

mizere, în cluburile partidelor — primeau instrucţiuni ,.. dar pentru

ce? Numai ca să știe cînd şi cum să se adune la pri- măric, în fatala

seară de luni, cînd vor fi prezentate proiectele de lege pentru

tramvaie. Ei vor cere unor legiuitori corupți să-şi facă datoria.

Într-o dimineaţă, Cowperwood, pe cînd mergea la birou, chiar cu unul

din tramvaiele sale, observă o inziegnă sau nasture, purtat la rever de

unii cetăţeni de rind, neînsemnaţi, citind ziarele fără să-şi dea scama

de prezenţa lui, el fiind omul ce simboliza teroarea şi puterea de care

toţi se temeau. Pe una din aceste insigne era gravată o spinzurătoare

de care atirna un lanţ liber ; pe alta întrebarea : 0 să ne lăsăm care

jefuiți?

Pe panouri, pe garduri, pe calcanuri, erau lipite aie imense, de 4/6,

care atrăgeau atenţia trecăto» rilor :

Sy0

WAI.DEN H. LUCAS

împotriva

TRAFICANȚILOR

Cetăţeni din Chicago. prezentaţi-vă la Primărie ASTĂZI LUNI 12

DECEMBIIE, SEARA şi apoi În fiecare luni Scara cit timp privilegiul

pen!ru tramvaie se ali in discuție, ca să apărați interesele arașilui

Impolriva

TRAFICANȚILOR

Cetăţeni, ridicați-vă şi Infringeţi pe traficanţi!

În ziare, erau titluri mari de-o şchioapă ; în cluburi, în săli de

intrunire, in biserică, se ţineau cuvintări înilăcărate, Beară de

seară. Oamenii erau cuprinși de o iurie cumplită. Nu voiau să se plece

în faţa acestui titan care-i călca în picioare. Nu voiau să fie

devoraţi de acest căpcăun al Estului. Trebuia silit să plătească o

despăgubire cinstită oraşului sau, dacă nu, să-și ia tălpăşiţa. Nu

trebuia să i se acorde nici un privilegiu pe cincizeci de ani. Legea

Mears să fie abrogată, iar el să se prezinte în faţa Consiliului

municipal, umil şi cu miinile curate. Orice consilier care își va vinde

votul măcar pentru un dolar, de data acesia iși expune viața.

Inutil să mai spuneni tă in laţa acestei campanii de intimidare,

ciştigătorul nu putea fi decit un om de mare curaj. Iar consilierii

erau doar niște bieţi oameni. În sala de intruniri a Consiliului

municipal, Coxper- wood mergea de la unul la altul, explicindu-le cit

putea mai bine dreptatea cauzei sale, spunindu-le clar că, deşi era

dispus să-şi cumpere drepturile, nu făcea altceva decit să ceară ceca

ce i se cuvenea.

991

Consiliul adoptase irocul ca un sistem permanent, iar el acceptase.

Atitudinea lui invincibilă, neinduplecată, dădea mult curaj acoliţilor

săi, iar perspectiva celor +. treizeci de mii de dolari era ca o pavăză

împotriva temerilor lor. În acelaşi timp, mulţi consilieri se pin- deau

serios la ce ar putea Să facă mai tîrziu și unde

să se ducă o dată votul vindut lui Cowperwood.

În sfirşit, sosi seara de luni în care trebuia să aibă loc ultima

încleştare dintre forţe. Imaginaţi-vă o clădire mare, greoaie, din

granit negru — pentru construirea căreia se cheltuiseră milioane și

care reamintea intr-o oarecare măsură arhitectura somro- lentă a

vechiul Egipt — această clădire servea în același timp de primărie şi

tribunal al cemitatului.

n seara aceea, cele patru străzi care o inconjurau erau ticsite cu mii

de oameni. Pentru această mul- ţime, Cowperwood devenise o figură

uluitoare. Averea sa fabuloasă, voinţa lui de fier, intenţiile lui

sinistre— simbol al cruzimii și al uneltirilor diabolice.

Chiar în acea zi, ziarul Chronicle, profitind de moment şi de

împrejurări, umpluse o pagină întreagă cu descrieri amănunțite, deși

exagerate, despre casa lui Cowperwood din New York: curtea orhideelor,

camera zorilor, băile din albastru, bleu şi roz —inerusi a- ţiile şi

decorația de marmură ... În acest cadru — Cowperwood tolănit într-un

balansoar, înconjurat de teancuri de cărţi, comori de artă şi confort.

Se insinua că în orele sale de desfriu dansau odalisce în faţa lui şi

că s-ar fi dedat la excese nemaiauzite.

ʼToemai atunci, chiar în sala de Consiliu, se strin- sese o haită de

lupi flămînzi şi agresivi, cum nu se mai pomenise vreodată. Sala era.

spațioasă, Împoco- bită în partea de sud cu ferestre înalte, un

candelabru masiv şi complicat atirna din tavan; cele șaizeci și şase de

mese de lucru ale consilierilor erau dispuse în semicere, una în

spatele celeilalte ; lambriurile erau din stejar negru sculptat și

foarte lustruit, iar pereţii de un albastru-cenușiu închis, decorat cu

arabescuri aurite — conferind ast crărilor un acr de de tate și

grandoare. ul tribunei vorbi

592

imens portret în ulei al unui fost yriraar — . . . Iv zi fast , „urna

bi cst pictat, plin de coli şi ! Portreh Xa şi aspectul locului dădeau,

în ua - AI te, un fel de rezonanţă vocilor orator

0 : ă y ProE.i obişnui

ra aceea. desi ferestrele erau închise. se nntaa aa :

În sentă situl Îndepăatat al tobelor, paşii : auz! sloar; de cealaltă

parte a-uşii, se inghe

SA o mie de oameni cu fringhii, bastoane, o , pui uiere şi tobe, care,

din cînd în cînd înce ă die e: Ura! Columbia, fară fericită, Țara mea,

pe pr te cînt şi Dizie. Consilierul Schlumbohim, urmărit Că mulţime

piriă ia uşa Consiliului şi speriat de pri- mejdie, fusese avertizat că

va îi așteptat la ieșire. În consecinţă, era foarte îngrijorat.

— Ce mai e şi asta? il întrebase pe consilierul Gave- gan, vecinul $i

cel mai apropiat colaborator, cînd în sfirşit ajunsese cu bine ia

fotoliul său.. Asta numeşti dumneata o ţară liberă ?

— Stiu şi cu ? răspunse compatriotul său, plictisit. În viaţa mea n-am

întilnit o şleahtă de oameni ca cei cu care am de-a face în

circumscripţia ii Doamne, Dumnezeule ! Aici uiţi şi cheamă !

Am ajuns să ne dicteze ziarele fiecăruia ce să facem !

Consilierii Pinski si EHoverborn discutau arte aprins într-un colţ !

— Ascultă, Joe, spuse Pinski confratelui său, indi- vidul ăsta Lucas a

asmuţit populaţia. Nu m-am dus acasă aseară de teamă ca indivizii ăia

să nu sc ia după mine. Am tămas în centru, cu . Dar 1 oamenii mei venit

de puţin aici, la Jake, spui N "ora şase se și postaseră vreo cinci

sute de indi n jurul casei mele. Ce zici de asta?

— La îcl şi cu mine.Nu prea cred în linsaj. Dar poţi să știi ? Ce poate

să mai facă poliţia ? E strigător la cer ! Cowperwood propune ceva

just. Dar acum ce mai vor?

Bv atară, se auzea melodia În marş prin Georgia. E apoi consilierul

Ziner, Wnudson, 1 oo Edi Mican şi Kcaigau. Din toţi consilierii Liere

Seiican clau poate. cei mai cu siuge rece. Dapectiicolul <trăzilor

ticsite de oameni cu torţe

” în mînă şi purtînd insigne cu lațul atirnat de a sphn:

zuritoare era destul de îngrijorător .

— Să-ţi spun eu, Pat, rosti „Mike Zimbăreţul“ cînd în cele din urmă au

ajuns la ușă făcindu-şi loc prin mulţimea de oameni care îi luau în

zeflemea, se cam îngroașă gluma, ce zioi?

— Săsi ia dracul! exclamă Kerrigan, supărat; aorasiv, hotărit; N-o

să-mi spună el mie ce am de făcut în cirenmseripția mea: Votez pe

cine-mi place;

— Şi eu! îi ţinu isonul Tiernan, cutezător, asta-i şi »irerea mea: Dar

nu-mi miroase a bine, în tot; cazul; ei ?

— Da, e destul de prost, răspunse Kerrigan; care-l suspecta de laşitate

pe tovarășul său de luptă. Dar asta nu are să mă facă să-mi părăsese

postul.

— Nioi pe mine, zise Mike, zîmbind.

Apiru apoi primarul, însoţit; de cintecul fanfarel;

— Trăiască şeful | . |

Se uroă in tribună: Afară pe săli se auzeau uralele maulți:nii; Sus la

galerie luase loa un auditoriu ales pe sprinceană; De cîte ori

consilierii își în“lțau pri- viril, vedeau o mare de feţe ostile;

— Uite, ăstia-s musafirii primarului, spuneau con: siliarii unul

altuia; cu ironie,

Ciseva lizresiuni pentru a se ciştiza timp ș se dis: cuti probleme

minore, în care timp caleria avu priz leiul să facă observaţii despre

diferite personalităţi eomunale, să reounoască, rind pe rînd,

somităţile locale; E

— Tată-l pe Johnnie Dovling, băiatul ăla înalt; blou 1 şi cu capul ca o

minge; colo-i Pinski — puiul ăsta le nipireă, nitesl şi pe Kerrizan —

smaraldul Bi; Pat, oum e cu bijuteriile ? S-a zi cu tine diseară; nu

nai ai peninetraze pe sfoară, A io |

Consilierul Winhler (pro-Cowperwood) i Cu per misiunea preşelintelai,

cred că ar trebui să facem ceva. pentru a restabili ordinea, în ealerie

și pentru a asizara bunul msrs al iucrărilor; Mi se pare acans dalos ca

intrso ocazie ca asta, cînd interesele popoz rolai cer atenţia cea mai

sasținută

0 voce 1 Interesele poporului |

TE

Ană voce :-Stai jos ! Te-a cumpărat ! Consilierul Winliler Cu

permisiunea preşedinte-

107 imarul Trebuie să rog publicul din galerie să păstreze liniștea ca

să putem discuta problemele la orilinea zilei. (Aplauze, apoi galeria

se linişteşte).

Consilierul Guigler (către consilierul Sumulsky) : Bine mai sînt

dresați, n-am ce zice!

Consilicrul Pallenberg (pro-Cowperwood, ridicin- duse îu picioare —

mare, brun, roşu la faţă, calm) : Înainte de a se discuta un proiect de

lege propus de mine, aş vrea, să-mi fie îngăduit să fac o declaraţie.

Cind am prezentat, săptămîna, trecută acest proiect, am Spus ...

O voce : Ştim ce-ai spus.

Consilierul Ballenberg : Am spus că am tost rugat să fac acest lucru.

Dorese să explic că am fost rugat de cîțiva domni care, de atunci, au

apărut în faţa comi- teiului acestui Consiliu, unde se ailă acum

proiectul de lege .,." :

O voce : Foarte bine, Ballenberg ! Ştim cine te-a rugat să-l prezinţi !

Ai spus ce ai avut de spus!

Consiherul Ballenberg : Cu voia domnului preşe dinte...

O toce : Stai jos, Ballenberg ! Lasă să mai vorbească Și alţi

traficanţi !

Primarul : hog publicul din galerie să nu mai întrerupă.

Consilierul Heranek (sărind in picioare): Asta este un adevărat

scandal! Galeria e ticsită de oameni veniţi să ne intimideze ! Aici e

vorba de o mare socie= tate care de ani de zile serveşte oraşul — şi-l

serveşte bine - iar cînd se prezintă în faţa acestui organ cu o

propunere rezunabilă noi nu avem voie nici măcar şă ne spuneni părerea.

Primarul umple galeria cu prietenii lui Și ziarele asmut oamenii să

vină aici cu miile, să încerce să ne sperie. Eu personal ...

0 roce i Ce-i cu tine, Billy? Nu ţi-ailuat încă banii?

Consilierul Heranek (american de origină poloneză deștept, Cu 0

Andiițisa rupea artist, ameninţă galeria,

593

cu pumnul) : N-ai curajul să cobori ca să repeţi asta aici, laşule ! i

Cincizeci de voci în cor : Guzgani ! (Şi apoi); Billy, îţi mai lipsesc

aripile !

Consilierul Tiernan (ridicindu-se) : Ascultă, dom- nule primar, nu

crezi că lucrurile merg prea departe?

O voce: Uite cine s-a găsit ! Zău că-i „Mike Zimbă- rețuli !

Altă voee: Ciţi mardei te așteaptă ?

Consilierul Tiernan (către galerie): Uite ce, îl snopesc în bătăi pe

ăla care are curajul să vină aici şi să-mi spună lucrurile astea în

faţă. Nu mi-e frică nici de ştreanguri, nici de pistoale. Aceste

societăţi au făcut numai bine pentru oras.

O voce : Zăău !

Consilierul Tiernan : Dacă nu erau societăţile astea, vai de capul

oraşului nostru...

Zece voci : Zăău !

Consilierul Tiernan (curajos) : Vai de capul nostru |

O voce : Cred şi eu! . a |

Consilierul Tiernan : Vorbesc despre despăgubirile în schimbul

privilegiilor pe care vrem să le oferim ...

O voce + Vorbeşti de buzunarul tău!

Consilierul Tiernan : Secăturile și laşii din galerie nu tac două

parale pentru mine ! Zic, societăţile astea trebuie menajale. Au

contribuit la construirea ora gulur.

fʼincizeei fie voci în cor : Uoo! Vreţi să vă punți piciea la adăpost !

Astă-seară o să votaţi cinstit, alt- ie): vai şi amar! 4

intre timp, consilierii, cu excepția numai a velor mai insensibili,

erau mai mult sau mai puţin ingroziţi de tocul luptei. Nu le-ar fi

ajutat la nimic să se ia în colț cu aleria sau cu mulţimea de afară.

Primarul domina sala re la fotoliul său, în fața consilierilor se aflau

ziaristii, stenogratiind fiecare expresie, fiecare vorbă.

—. Nu prea văd ce putem iace ! spuse consilierul Pinski, vecinului său,

consilierul Hvranek. Ain ui pree sia că ce] mai bun iucru ar fi să

lăsăm total haltă,

in momentul acela luă cuvintul consilierul Gilu Fusese dinainte stabili

| «

5y6

E atfel, după cum s-a dovedit, și pentru ultiraa.

i «e Cu voia domnului presedinte, începu, propun ca | (Mn proiectul de

cincizeci de ani carc fusese

+ de Ballenbcrg comitetului unit pentru străzi și

uevarde să fie moditicat și înaintat comitetului i piă

uiti pi n: al acum acest comitet fusese totdeauna consi- derat de

membrii Consiliului ca fiind de o însemnă- iale minoră. îndatoririle

lui principale constau in a găsi nume noi pentru străzi Și a fixa,

orele de muncă ommnenilor de serviciu de la primărie. Aici nu se cu-

nosteau ciubucurile sau mita. În timpul organizării sesiunii actuale,

toţi prietenii primarului — refor- matorii, cei în care nu se putea

avea încredere — fusc- seră, şi asta cu o nerusinată sfidare, aduși

anume la acest comitet. Si iată că acum se propunea să se scoată

proiectul din miini prietene şi să fie trimis acolo unde, indiscutabil,

nu se va mai ocupa nimeni de cl. Ora marii înfruntiări sosise.

Consilierul Hoberkorn (purtătorul de cuvint ul bandei, cel mai abil, în

sens parlamentar) : Votul nu se poate reconsidera. Începu o lungă

explicaţie în vacarmul huiduielilor.

O voce : Cit ţi-a dav?

A doua voce : Toată viaţa ai fost un tuaficant.

Consilierul Hoberkorn (privind spre galerie, în ochi cu o expresie

sfidătoare) : Aţi venit aici să ne intinii- daţi, dar din nefericire

pentru dumneavoastră, n-aţi

reușit. Prea vă dispreţuim ca să vă putem băga în seamă !

O voca : Auzi cum bat tobele, nu? .

A doua voce: Hoberkorn, încercă numai să votezi

strimb şi ai să vezi. Te ştim noi cine eşti | = Consilierul Tiernan (în

gind) : „Em | Se îngroaşă rău de tot gluma, Primarul 3 Propunerea, se

respinge, nu face parte din obiectul dezbaterilor. Consilierul Guigler

(ridicindu-se în picioare, puţin nedumerit): Oe facem î Votăm rezoluţia

Gilleran ? e 2 Te cred, şi votezi bine ă auz: : , oa |; i îDioăul o să

strige lista. 4

!

Aprodul (citeşte numele, începind cu litera A) Altvast ?

(pro-Cowperwood).

Consilierul Alivast : Da. Era topit de frică.

Consilierul TZiernan (adresindu-se consilierului Ker- rigan) : În tot

cazul, ăsta-i la pămînt.

Consilierul Herrigan : Da...

Abrodul (continuă): Ballenberg? (pro-Cowper- Eau, orani care a

prezentat proiectul de lege).

— Da.

Consilierul Tiernan : Ia spune, nu cumva se dezum- flă ș Ballenberg ?

Consilierul Kerrigan : Cam aşa s-ar părea.

Aprodul : Canna ?

— Da.

Aprodul : Fogarty ?

— Da. :

Consilierul Tiernan (nervos) : Va să zică, l-am pier- dut şi pe

Fogarty.

Aprodul : Hyranek?

»— Da.

Consilierul TZiernan : Si pe Hvranek |

Consilierul Kerrigan (despre curajul colegilor săi) 1 Le iese prin

piele.

În exact optzeci de secunde, aprodul termină lista celor prezenţi, iar

Cowperwood pierdu, obţinind douăzeci şi cinci de voturi pentru şi

patruzeci gi anu contra. Proiectul de lege, fireşte, era ca şi

îngropat:

-