Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și —

Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. 

Și Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul, 

Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. 

Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca sa o prindă, 

Când cu ochii mari, sălbatici se privește în oglindă, 

Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume 

Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, 

Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă 

Cum că ea — frumoasa fată — a ghicit că e frumoasă. 

Idol tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des, 

Pentr-o inimă fecioară mândru idol ți-ai ales! 

Ce șoptește ea în taină, când privește cu mirare 

Al ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân' la picioare? 

„Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător 

Și strângându-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... 

Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi, 

Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz 

Și mă-mbrac în părul galben, ca în strai ușor țesut, 

Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. 

Și atunci de sfiiciune mi-iese sângele-n obraz —

Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz? 

Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac, 

E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. 

Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui —

Gură tu! învață minte, nu mă spune nimănui, 

Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil, 

Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!”