— „Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?"

— „De ce nu m-aș legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea crește

Și frunzișul mi-l rărește.

Bate vântul frunza-n dungă -

Cântăreții mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte -

Iarna-i ici, vara-i departe.

Și de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândunele,

Ducând gândurile mele

Și norocul meu cu ele.

Și se duc pe rând pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Și se duc ca clipele,

Scuturând aripele,

Și mă lasă pustiit,

Veștejit și amorțit

Și cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!”