Din lira spartă a mea cântare

Zboar-amorțită, un glas de vânt,

Să se oprească tânguitoare

Pe un mormânt!

Oare femeia, pe care mie

Dumnezeu sântul o-a destinat,

În patu-acela de cununie

S-a-nfășurat?

O caut, gându-mi și-o-nchipuiește,

Dar n-am văzut-o de când eu sunt...

Oare amorul ce îmi zâmbește

E în mormânt?